Hai să fim sinceri, de câte ori aţi spus pe bune “Mulţumesc” în această săptămână. Parcă este un cuvânt ce vine la pachet cu un mare nod în gât. Deşi ceri să îţi fie livrat simplu, ăştia de la livrări îţi mai pun pe factură una bucată nod în gât. Te enervezi, pentru că şi săptămâna trecută ţi-au livrat pizza cu ketchup( deşi tu nu ai cerut asta). Ce se întâmplă acolo la livrări? Să schimbe domnle ceva…că aşa ceva nu se mai poate. Ia să pun mâna pe telefon şi să fac o plângere…..Stai tu aşa în camera ta…şi într-un moment de maximă sinceritate îţi spui…”Ba! Sunt prost. Eu fac această livrare. Cum să fac plângere către mine?”
Marii cercetători au făcut o descoperire de necrezut. Ţine-te bine pe scaun, roagă un vecin să te ţină de mână( sau vecina, după caz), fă o pauză, dă-i liber secretarei, fă rugăciunea şi mănâncă ceva( doar nu vrei să ai tocmai acum stomacul gol). Aceştia au descoperit că “ mulţumesc” este un cuvânt ce trăieşte în maximă singurătate, întâlnit în România pe stâncile aproape inaccesibile omului, este declarat monument al naturii şi este ocrotit prin lege încă din 1931. În România, “mulţumesc”- această floare de colţ, poate fi văzut “înflorit” în lună martie( când toate femeile mulţumesc robotic pentru cadourile primite) şi în decembrie ( când apare ca reacţie adversă la cadourile primite).
Da, mulţumesc -o floare de colţ a românilor. Ce să zic şi eu? Mulţumesc pentru că aţi citit aceast articol şi sper să aveţi isteţimea să îl folosiţi mai des. Vă asigur că nu are reacţii adverse. Am urmat o cură lungă de mulţumesc şi iată-mă sănătoasă. Testează-l. Este la super oferta( mocca pentru toată lumea).
Alexandra Dragomir 
„scuze”? acolo e si mai grav…
Adevarat. Este mult mai la indemana oamenilor sa creada ca ceilalti sunt de vina pentru ceea ce se intampla in viata lor decat sa isi recunoasca greseala si sa isi asume responsabilitatea. Tu cand ai spus ultima oara „scuze” si cat de mult „a durut”?
O situatie in oglinda o vad aceea in care multumesc devine un automatism si nu mai implica nicio emotie pentru niciuna dintre parti. Am observat asta in mediul business, unde de exemplu un multumesc aruncat in semnatura, inainte de nume, tine loc de „buna ziua”, indiferent ca persoana respectiva a facut sau a primit un serviciu. Cam la fel se mai intampla si in comunicarea verbala.
Adevarat, Dorin. Intrebarile mele pentru tine sunt urmatoarele: Cand ai spus un „multumesc” automat si cand ai spus unul in adevaratul sens al cuvantului? Cum te-ai simtit in ambele cazuri si cum crezi ca putem sa devenim constienti de aceste automatisme ca mai apoi sa le eliminam.
Un multumesc automat cred ca spun uneori cand cineva imi ureaza diverse (noapte buna, pofta buna etc). Cred ca e mai mult o chestiune de politete. Astazi am multumit in ambele moduri. Cand multumesc automat, nu simt nicio schimbare de emotie. Cand multumesc pe bune, ma simt mai bine pentru ca vad ca si celalalt se simte apreciat. Ca sa le limitam, ar fi interesant la finalul zilei sa vedem daca ne aducem aminte in ce circumstante am zis „multumesc” 🙂 Deja prevad replica ta :))