Auzim zilnic expresia “n-am timp”. E ca o melodie ce este difuzată zilnic la radio, la televizor şi prin intermediul tuturor canalelor media. Auzind-o mereu, fie că vine din partea celorlalţi sau chiar a propriei persoane, se întâmplă un proces straniu…începem să credem. Începem să fim fani ai acestei melodii şi începem zi de zi s-o fredonăm.  Practicăm şi metoda “ dă-o mai departe”. Dacă nu suntem noi destul de “ pasionaţi de melodia asta” alegem să o dăm şi celor din jurul nostru.

Ceasul  şi timpul au fost inventate de noi.  Egiptenii au avut un  rol important în măsurarea timpului. Instrumentul folosit de ei era un un orologiu solar, un fel de meridian inventat în 2000 i.Ch. Acesta consta într-un obiect plat luminat de soare, care îşi proiecta umbra pe un cadran pe care erau desenate punctele orare. Apoi  italianul Giovanni Dondi a fost cel care a aplicat pentru prima dată cadranul unui orologiu mecanic în 1364.

Nimic rău până aici. Invenţiile sunt benefice umanităţii, ne fac viaţa mai uşoară.

Însă ghici ce? A intrat omul în scenă, omul care parcă zilnic caută scuze pentru că nu reuşeşte să facă anumite lucruri pe care şi le doreşte şi a făcut  melodia “ n-am timp” cea mai celebră. Cred că Michael Jackson ar fi gelos pe un astfel de succes internaţional.

Sigur au existat momente în care ţi-ai spus “n-am timp”.Păi şi te-ai întrebat şi cum se face că nu ai timp? Păi răspunsurile pe care eu le-am găsit au fost următoarele :

1. îmi planificam multe activităţi şi nu aveam o viziune clară asupra a cât timp îmi ia fiecare activitate( dacă le cumulam ziua trebuia să aibe cu mult mai mult de 24h);

2. nu luăm în calcul prioritizarea activităţilor( a face piaţa astăzi poate fi mai puţin important decât să te pregăteşti pentru un examen atunci când eşti în sesiune- ce este urgent si important pentru tine acum?);

3.voiam ca mereu să duc Eu la îndeplinire toate activităţile când slavă domnului exista şi delegarea sarcinilor;

4. alegeam să mă deconcentrez- atunci când mă apucam de o activitate lăsam să intervină mulţi alţi factori externi. Auzeam sunetul de la căsuţa de mail şi fără să mă gândesc intrăm să verific. Surpriză…nu e era nimic interesant, dar eu deja pierdusem concentrarea;

5. lăsam ca alte persone să-mi scrie agenda- nu mai rămânea loc să mai trec şi activitatea preferată de mine pentru că deja ceilalţi îmi programaseră ziua;

6. amânam să fac unele lucruri crezând că nu acum este momentul potrivit. Amânarea este un aprig duşman al omului. Care mi-e motivul să amam pentru mâine când pot să fac acum şi mâine să fac altceva. Ce fac acum? Aleg să tai frunza la câini şi mâine să urlu că “n-am timp” de toate aceste activităţi?

Ei bine acum lucrurile stau cu totul şi cu totul altfel. Am realizat că mă autosabotam şi am ales să renunţ la această activitate atât de întâlnită în vieţile noastre. Acum am propriile instrumente şi dacă doriţi să aflaţi mai multe aştept cu drag un mail de la voi.

Hai să renunţăm la acesta expresie “n-am timp”, să ne dăm seama că singurii mâncători de timp suntem noi şi că de cele mai multe ori folosim această expresie pentru a ne scuza de nerealizarea anumitor lucruri. Credeţi voi ca Napoleon şi-a spus “ N-am timp de cuceriri” sau că Thomas Edison a zis “ n-am timp acum …mai lasă-i puţin pe întuneric”. Nici pe departe. Aceştia au ştiut că dacă au un vis mare timpul nu are cum să le stea în cale.

Ai grijă de timpul tău, ai destul, numai că e nevoie să alegi cum să-l foloseşti. “Fă fiecare secundă să conteze”. Trăieşte în prezent!

Coaching-ul te asistă în procesul tău de eliminare a expresiei “n-am timp”, te ajută să-ţi înţelegi autosabotorii şi dincolo de toatea acestea, te asistă să-ţi alegi acţiunile potrivite. Coach-ul nu îţi va furniza o soluţie care a funcţionat în cazul lui ci te va ajuta pe tine să-ţi găseşti propriile soluţii.