Simplu, am mers la Street Herous şi am jucat un rol- ne-am distrat şi am răspuns la o întrebare “Ce faci şi de ce faci ceea ce faci?”. Sper că te-ai prins ce rol am jucat, fără să te identifici cu acesta. Sigur, întotdeauna este vorba despre alţii( alţii sunt răi, sunt leneşi şi sunt de vină pentru ceea ce se întâmplă sau nu în viaţa noastră).  Dar până când?

Facem lucruri pentru că alţii le doresc pentru noi.  Vrei exemple? Păi “ merg la facultate pentru că mama îşi doreşte să fiu contabilă, aşa cum este şi ea”, “ Merg la sală, nu pentru că eu realizez că îmi face bine mişcarea, ci pentru că prietenul meu m-a ameninţat că mă părăseşte”, “ Renunţ mereu la activităţiile pe care eu le prefer pentru a le face pe plac prietenilor mei, altfel sunt exclusă din gaşcă”.  Simplu, acţionăm şi funcţionăm pe baza unor frici. Dar până când? Oare când o să te întrebi pe bune “ Ce fac şi de ce fac ceea ce fac?”

Eu, Carlos Alfonso del Rey, comentez despre alţii, dar nu fac  nimic interesant. Urmăreşte videoclipul şi vezi ce înveţi de la George Lipanescu  de la ProRider şi Demian Barnabas.  Simplu, urmăreşte-i pe cei buni, ia ce crezi  că te va ajuta(nu fii naiv să crezi că ce spun ei este adevarat), formează propriul tău plan şi acţionează.

Totul pleacă de la o dorinţă( vreau să fac asta), continuă cu un proces de cunoaştere( ce să fac pentru dorinţa mea şi de ce), merge cu tupeu înainte prin acţiuni concrete şi ajunge la formarea unor abilităţi( cum să fac ceea ce mi-am propus să fac într-un mod cât mai eficace) şi finalizează prin formarea unor deprinderi.  Aşa se întâmplă şi în coaching- pleci la drum cu o dorinţă, găseşti omul potrivit care să te asiste, continui să îţi dezvolţi abilităţiile şi să descoperi ce este mai bine pentru tine, acţionezi şi formezi deprinderi/ obiceiuri sănătoase.  Coaching-ul nu este despre dependenţă ci despre independenţă.

Un coach bun nu formează  dependenţă clientului său ci îl asistă să devină independent.

În acest sens, şi îţi mai las un concept care pe mine m-a ajutat să renunţ la dependenţe.  Am citit în “Eficienţa în 7 trepte” a lui Stephen Covey  despre DEPENDENŢĂ, INDEPENDENŢĂ, ŞI INTERDEPENDENŢĂ.

Dependenţa– Paradigma lui TU– TU, prietenul, mama, tata, bunica, pisica aveţi grijă de mine, TU eşti de vină pentru ce păţesc eu, TU n-ai reuşit, TU eşti omul negru,  TU eşti responsabil pentru mine.

Independenţa- Paradigma lui EU– EU pot, EU merit, EU sunt responsabil pentru ceea ce fac şi păţesc, EU pot să decid ce este cel mai bine pentru mine, EU am curaj să renunţ  şi să aleg ce este mai bun pentru mine.

Interdependenţă- Paradigmă lui NOI– NOI putem, NOI facem alegeri, NOI ne unim forţele pentru o construcţie de impact. Aici deja  îţi formezi cercul minţilor superioare( despre care probabil aţi auzit, iar dacă nu, promit să scriu un articol despre asta).

Hai că te las cu o întrebare: Ce faci şi de ce faci ceea ce faci? Sper să îţi oferi timp să îţi răspunzi la aceasta.