Vorbeam în articolele trecute despre cercul minţilor superioare şi iată că eu m-am pus serios pe treabă. Am mers la Campionatul Balcanic de Escalada Bloc, organizat de către cei de la Fabrica de Căţărat. Am plecat de la acest campionat cu ideea că dacă o să treacă viaţa pe lângă mine fără să fac un sport în mod profesionist, am trăit inutil. Pot să devin un coach intergalactic, dacă nu trec prin experienţa unui sportiv nu o să pot să spun să am atins punctul de autocunoaştere maxim.

Ce am învăţat eu de la acest campionat? În primul rând, am învăţat despre determinare şi perseverenţă, oamenii ăştia pur şi simplu luptă cu propriul lor corp şi îl conving să le fie coechipier, sunt de neoprit, îşi educă mintea şi corpul să îi asculte, îşi planifică fiecare mişcare şi îşi urmează traseul cu încredere, îşi susţin întregul corp prin puterea degetelor, acceptă faptul că nu sunt, pentru moment, pregătiţi pentru un anumit traseu, ştiu să piardă, au o concentrare de fier şi acceptă de fiecare dată un nou traseu/o nouă provocare. În al doilea rând, îi respect pentru că sunt oameni care muncesc din greu ca să îşi menţină pasiunea şi să o aducă la nivel profesionist şi poate cel mai important lucru, sunt RESPONSABILI pentru ceea ce se întâmplă în viaţa lor. Nu am auzit nici-un sportiv văicărindu-se că guvernul este de vină că el are  adidaşi rupţi la antrenamente, că suntem în criză, că a pierdut pentru că prietenă nu a ţinut pumnii suficient de strânsi, că lumea este rea, că nu au timp pentru antrenament şi alte pesimismo- televizoristico- prostii.

Două întrebări şi multe răspunsuri care ar trebui să ne dea de gândit. Tu ce ai răspunde la întrebările următoare: Care sunt fricile tale în faţa unui nou zid/traseu? şi Ce îţi spui când ajungi acolo sus?

Eu mă pun pe treabă şi pentru următoarea perioadă am un obiectiv foarte clar: petrec timp alături de spotivi, învăţ de la ei, fac corelaţii între sport şi coaching şi îmi dau voie să-mi aleg un sport pe care să-l practic în următorul an. Toate astea fără frica din faţa unui nou traseu, cu un plan bine pus la punct, cu recompense pe parcurul drumului, cu maximă concentrare şi determinare şi mereu cu finalul în minte- doar nu mi-am ascultat videoclipul inutil.

Mai jos îţi las un concept prezentat de Napoleon Hill ce sper să te ajute atunci când în cale ai un nou traseu, mii de frici şi un mare nod în stomac. Oricine poate învăţa să fie perseverant -Perseverenta este o stare de spirit, căci poate fi cultivată. Asemenea tuturor stărilor de spirit, perseverenta are la bază cauze bine stabilite, printre care aflăm:

1. Un scop bine precizat: Să ştiţi ceea ce vreţi este primul, şi poate cel mai însemnat pas în calea dezvoltării perseverentei. O motivaţie puternică vă va forţa să depăşiţi orice obstacol.
2. Dorinţă: Este mult mai simplu să deveniţi şi să rămâneţi perseverent atunci când urmăriţi scopul pe care îl doriţi.
3. Încrederea în sine: Încrederea în capacitatea dumneavoastră proprie de a duce la îndeplinire un plan vă încurajează să împliniţi acel plan cu perseverenţă
4. Planuri laborios alcătuite: Planurile organizate, fie ele slabe şi practic imposibil de pus în practică, încurajează perseverenţa.
5. Cunoştinţe trainice: Dacă ştiţi, din experienţă sau prin observaţie, că planurile dumneavoastră sunt solide, veţi fi mai perseverent; când mai degrabă ghiciţi decât ştiţi, vă veţi ucide perseverenţa.
6. Cooperarea: Înţelegerea şi cooperarea armonioasă cu ceilalţi tinde să cultive perseverenţa.
7. Puterea voinţei: Deprinderea de a vă concentra gândurile asupra elaborării unor planuri ce au un ţel final bine stabilit tinde să cultive perseverenţa.
8. Deprinderea: Perseverenta este rezultatul direct al deprinderii. Mintea absoarbe şi devine parte integrantă din experienţele zilnice cu care se hrăneşte. Frică, cel mai redutabil duşman, poate fi vindecată eficient prin repetiţia impusă a actelor de curaj. Toţi cei ce au fost în serviciu activ pe front ştiu exact acest lucru.

Pune-te pe treabă! Acest articol îl citeşti inutil dacă nu te întrebi: Eu cu ce rămân din acest articol sau din acest videoclip? Ce am învăţat eu în aceste minute investite pe blogul Alexandrei? Proiectul ăsta este inutil pentru tine dacă nu treci la acţiune. Ca să fiu în ton cu fotografia articolului, îţi mărturisesc că eu m-am apucat serios de treabă şi în curând se vor vedea şi rezultatele.