Weekend-ul acesta a fost nebun. Am făcut fix ce îmi place mai mult şi mi-am oferit şansa să îmi petrec timpul alături de sportivi şi de cei dragi mie. Dacă sâmbătă am fost toată ziua printre sportivi, ieri am stat în familie şi mi-am adus aminte despre o întâmplare faină cu Stefi, suriora mea. Sper ca întâmplarea aceasta să vă ajute şi pe voi într-o măsură semnificativă.

“-Dada, te iubesc mult…

– Stefi, ce înseamnă pentru tine că mă iubeşti?

Ştefănia, mă priveşte şi fără să-mi spună un cuvânt se apropie de mine şi mă strânge în braţe cu putere.

-Dada, asta înseamnă că te iubesc mult…”

Când o să învăţăm să iubim fără prea multe cuvinte, fără prea multe explicaţii şi fără justificări? Când vrei tu să iubeşti fără cuvinte? Cât de puternică crezi că este iubirea care are nevoie de explicaţii? De ce tânjim după o iubire în cuvinte şi nu-i apreciem pe cei care vin în viaţa noastră să ne dăruiescă iubire?

Stefi m-a învăţat să iubesc copilăreşte. Daaaaa….în final vreau să caut iubirea pură şi nu mă mai mulţumesc cu iubiri de sezon rece. Sunt sigură că merităm toţi o iubire copilărească.

Cum e cu iubirea copilărească? Ea este singura care ştie să fie jucăuşă, să aprecieze momentul prezent, să zâmbească sincer şi să te privească o viaţă cu sinceritate. Când ne naştem primim iubirea copilărească, iar pe parcurs ce vine marea şi tânjita maturitate, pierdem iubirea copilărească şi “câştigăm” iubirea de sezon rece.

Lasă copilul din tine să iubească. Lasă justificările pentru cei care încă mai au nevoie de ele.

“-Iubi, ce înseamnă că mă iubeşti?

-Iubita, tu eşti viaţa mea, eşti soarele care apare pe cerul vieţii mele în fiecare dimineaţă şi îmi luminează calea. Iubirea mea este ca vinul….cu cât sunt mai mult alături de tine cu atât devine de mai mare calitate”

Hm! Cum o fi asta cu soarele meu? Te crezi planeta Pământ ? Să nu mai zic de asta cu vinul  care m-a “impresionat până la lacrimi”. Sigur aş sta lângă tine fix cinci minute ca să am timp să îţi spun “Pa, pa, pa”.

Eu am început să iubesc copilăreşte şi vreau să mă opresc aici din “ evoluţie”, Mi-am adus aminte de iubirea bunicilor, iubirea aia care nu avea nevoie de cuvinte( nu cred că ţi-a spus vreodată bunica ta că iubirea ei pentru tine este ca vinul).

Mulţumesc Ştefăniei pentru această lecţie. Când o să avem suficient de multă încredere în noi, vom renunţa la iubirile în cuvinte şi fără fond, vom renunţa să căutăm justificări în lumea exterioară ci în interiorul fiinţei noastre. Iubirea asta copilărească a început să facă minuni în viaţa mea şi pe bune că nu sunt magician.