Uite că au trecut şi sărbătorile astea şi noi tot neschimbaţi am rămas. În ultima perioadă am simţit în jurul meu multe măşti şi culmea multe dintre ele se identificau cu ale mele. Ştii tu că ceea ce vezi în ceilalţi porneşte de undeva din tine.  Astfel, îmi recunosc slăbiciunile, dar lucrez cu ale mele competenţe ca să pot produce rezultate mai bune în viaţa mea.

Masca de Paşte este mult mai mult decât una vieneză. Masca asta este bună, evlavioasă, credincioasă până peste cap, are haine noi de sărbătoare, face pe milostivă şi crede că dacă face 100 de mătănii la biserică este mai bună decât era înainte de Paşte, are glas cald şi mănâncă bine până când salvările fac liniuţe pe şosea.  În plus, este o mască pe care imediat după ce trec sărbătorile o pui în cutie şi cu puţin noroc o mai iei de Crăciun, doar stau şi altele la rând şi ne-am învăţat să le mulţumim pe toate.

De Paşte am fost ca tot omul la ţară la ai mei. Toate bune şi frumoase până în noaptea de înviere când m-a luat pe sus valul către “veniţi de luaţi lumina”, am aflat că babele ştiu şi pot să alerge( doamna 1 către doamna 2: fată dacă mă arzi cu lumânarea am să te alerg până acasă), am aflat că la ciorbă se pun patru tipuri de mirodenii ca să fie gustoasă, am văzut cum la biserică se agaţă cele mai tari gagici, am văzut cum la noaptea de înviere se etalează cele mai tari haine şi cum preotul îi roagă pe “credincioşi” să facă linişte ca să poată şi el săracu să continue slujba, am văzut cum cresc costurile la lumânări proporţional cu cererea şi cum realismul este le el acasă( un domn către mine: Uite-te la toate babele astea evlavioase…jumătate din ele nu calca duminică la biserică).

Şi pentru că viaţa asta este despre alegeri, eu aleg acum să îmi concentrez atenţia către altceva. Ştiu că există o fiinţă superioară, respect rolul bisericii, dar încă mai am multe de înţeles în ceea ce priveşte manifestarea credinţei. Îmi recunosc măştile şi sunt gata să renunţ la ele. Observ lumea cu alţi ochi şi sunt gata să ies din linie.

Coaching-ul tratează şi subiectul măştilor. Acest proces complex te ajută să îţi cunoşti măştile, să le observi, să le admiri, să le accepţi şi să le transformi.  În plus, te ajută să aduci răbdarea şi recompensa în acest proces de autocunoaştere şi transformare pentru că un proces de coaching bun produce schimbări pe termen lung.

Pentru că acest blog nu este despre măştile de Paşti, îţi recomand cu mare drag cartea Lise Bourbeau – Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine. Îţi dau această recomandare, nu pentru  că sunt eu deşteaptă şi mare guru în ale coaching-ului ci pentru că pe mine cartea asta m-a ajutat mult să mă înţeleg  şi cred că poate fi de folos şi pentru tine. Ca să fiu în ton cu fotografia mi-am dat seama că uneori folosim şi pălăria ca să ne ascundem privirea. Măştile sunt acum cam demodate, iar noi suntem creativi în tot şi în toate.