Traseul negru


_DSC0038_2Traseul negru este cea mai frumoasă experienţă de învăţare şi din fericire nu există pe parcursul lui nici-un lup care să o mănânce pe scufiţă şi pe bunicuţă.  Traseul negru te învaţă să respiri, să îţi asculţi corpul şi să aplici toate conceptele despre care vorbesc autorii în cărţile lor despre autocunoaştere.

1 Mai, ora 6, două maşini suspecte  îşi dau întâlnire la Victoriei, pasagerii vor să evadeze din Bucureşti şi vor să se îndrepte către locul unde va avea loc “atentatul”. Suntem echipaţi după cum urmează: în porbagaj avem o încărcătură deosebit de periculoasă ( mâncare, apă şi pufuleţi), în picioare avem adidaşi şi nu balerini( Şerban ne-a instruit cum se cuvine),  la activ avem câteva ore de somn şi un chef fantastic de-a face ceva diferit într-o zi atât de comună, 1 mai.  În plus, vestea că “JOE CACĂR”( am încheiat citatul) vine în România ne-a mobilizat grav să trecem la acţiune şi să avem mereu grijă de ce băgăm în gura- nu de altă, dar putem avea probleme la stomac şi ne putem muta reşedinţa la toaletă aşa cum JOE cred că a făcut-o deja.  Practic, ne îndreptăm către Aventura Park din Braşov.

Poate pentru mulţi oameni Aventura Park rămâne un parc de distracţii în care te cocoţi în nişte copaci, te dai cu o tiroliană, treci nişte obstacole, bei o bere, mănânci un mic şi nimic mai mult, dar pentru mine a fost cu totul diferit.  Uite Lilo că eşti tu mai cu moţ? Păi cum aşa? Păi simplu. A fost o experienţă de observare şi învăţare activă.

Concret iată ce am observat şi învăţat:

  • Am limite şi le accept– mi-aş fi expus corpul la un efort mult prea mare dacă aş fi ales şi traseul negru, aşa că m-am mulţumit să fac traseul roşu care este recunoscut ca fiind dificil şi care a reuşit să mă scoată grav din zona de confort.
  • Focusul pe ce fac acum mă ajută să parcurg traseul repede şi sigur– dacă în timp ce parcurgeam traseul mă gândeam la cât de departe este finalul, cât de frică îmi este, ce distanţă mare este până jos, cât de greu îmi este cred că aveam multe julituri psihice şi nu numai.  Simplu, concentrarea pe fiecare pas m-a ajutat să ajung la final fericită şi nu frustrată.
  • Găseşte soluţia potrivităîn faţa mea este un traseu nou, observ tehnica folosită de cel  de dinaintea mea, discut cu cel care urmează după mine( care de cele mai multe ori are păreri de cum aş putea eu să parcurg mai bine traseul), iau ce îmi este de folos şi îmi fac eu singură un plan şi îl urmez.
  • Frica de ceva se elimină chiar prin a face acel ceva.  Am o mare tiroliană( provocare) în faţă. Ştiu că pot să merg mai departe atunci când trec de această provocare. Îmi iau inima în dinţi, îmi poziţionez siguranţele şi pornesc. În primele secunde nu respir, simt adrenalina cum pompează, mi-e frică de mor( toate astea in numai 3 minute) după  care văd că încă “trăiesc” şi încep să mă simt confortabil. Aşa cred că este şi în viaţă. Primele clipe dintr-o provocare sunt mai dificile.
  • Verific în permanenţă siguranţele– De fiecare dată când porneam de la un traseu la altul îmi verificam de două ori siguranţele. Asta mă făcea să mă simt în siguranţă şi să mă concentrez la traseu.
  • Mută siguranţele una câte una– regula impusă de organizatori era ca siguranţele să le muţi una câte una( niciodată pe amândouă în acelaşi timp- asta ca să nu rămâi neasigurat vreo secundă). Când ceva ne place la nebunie ne grăbim să mutăm ambele siguranţe în acelaşi timp şi ne expunem periculos. Dacă tu vrei să renunţi la job, verifică înainte care sunt plusurile tale, fă un plan de cum să generezi venituri stabile în viaţa ta, treci la  treabă şi imediat ce câştigurile tale depăşesc cu mult veniturile de la muncă, abia atunci poţi să îţi semnezi demisia.
  • Lasă orgoliul pentru cei care încă îl mai consideră util– dacă faci un traseu fă-l pentru tine nu pentru ceilalţi. Şi ce dacă pleci din Aventura Park fără să faci traseul negru? Care este motivul pentru care te expui şi cât din decizie se bazează pe orgoliul tău? În plus, atunci când faci lucrurile pentru tine or să observe şi ceilalţi fără ca tu să faci un efort pentru asta. Astfel, la un moment dat îmi spune Dorin când tocmai treceam un obstacol greu ” Alex, tu chiar nu eşti o piţipoancă”. Râd iniţial şi apoi îl întreb ce înseamnă asta. Îmi spune că apreciază că sunt o fată luptătoare, care nu se plânge şi care îşi vede de traseul ei( poate cuvintele nu sunt astea, dar asta am înţeles).
  •  Mergi în echipe pe fiecare traseu- Singur pe traseu este plictisitor.  În echipă pot genera soluţii faine, pot să acorzi şi să primeşti sprijin, te distrezi, te bucuri împreună de fiecare pas, înveţi de la ceilalţi, ai cu cine să te consulţi şi eşti parcă mai puternic atunci când pe traseu nu eşti singur.
  • Lucrează cu al tău corp şi cu a ta minte şi ascultă-le!

Acestea sunt câteva dintre lucrurile pe care le-am învăţat aici. La 2 noaptea, deşi eram zombi de la oboseală, stăteam de vorbă cu un om tare drag sufletului meu şi analizam ce am învăţat şi ce angajamente ne luăm ca urmare a acestei experienţe. Ce vreau eu să subliniez este că poţi să înveţi şi să observi zilnic multe lucruri despre tine din comportamentul pe care îl ai în anumite situaţii( doar că e nevoie să îţi dai voie să faci asta).  Învăţarea şi observarea sunt frecţii la piciorul de lemn dacă nu sunt “ asortate” cu angajamentul şi acţiunea propriu zisă.  Provocarea mea pentru tine este să iei o activitate simplă pe care ai făcut-o săptămâna trecută, să te observe şi sa te întrebi ce poţi să înveţi despre tine din acea activitate. În plus, să îţi iei minim un angajament şi săptămâna asta să te asiguri că o să faci cel puţin o acţiune legată de acele observaţii.

Hai s-o facem( vorba articolului precedent).

Un răspuns la „Traseul negru

  1. Suntem unici,fiecare avem drumul nostru de parcurs si de invins propriile limite…ne vom gasi drumul si vom invinge obstacolele numai iesind din starea de inertie…sa ‘incerc’ nu este suficient…voi ramane in cerc… este necesar sa ridicam manusa, sa acceptam provocarea,este singura modalitate de evolutie…si da…lucrul in echipa face drumul mai usor, observand detasat pe cei si ce se intampla in jurul nostru, ne ajuta sa constientizam stari,sa gasim solutii…nimic nu este intamplator…multumesc pentru acest articol minunat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s