Bag-o şi pe ea….în seamă


_DSC0026_1Sunt un om simplu cu privire de cal. Da, privire de cal. Am 45 de ani şi iată că sunt acelaşi în fiecare zi. Mă trezesc, mă spăl, mănânc, plec la job, privesc lumea cu privirea mea de cal, mă întorc spre casă, nu văd mare lucru în jurul meu care să mă înveselească, privirea de cal mi-e parteneră şi la ora asta târzie, intru în casă, mănânc, mă spăl, dau drumul la TV, îi privesc pe ceilalţi oameni cu privire de cal şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu sunt singur pe pământ, privirea de cal îşi micşorează aria de acţiune şi adorm pe canapea. Asta prima zi, a doua zi şi poate până când privirea de cal “se va închide pentru totdeauna”.

Acum sunt un om simplu care a ajuns la vârsta de 109 ani şi văd frumuseţea în orice lucru care mă înconjoară. Mi-am părăsit privirea de cal la vârsta de 46 de ani şi iată că am făcut cea mai deşteaptă alegere.

Tu ai privire de cal? Cei apropiaţi ţie ţi-au împrumutat obiceiul sau tu le-ai lăsat moştenire obiceiul tău? Ai renunţat să mai priveşti în stânga şi în dreapta. Ţi-ai trasat o linie imaginară şi pe fiecare zi păşeşti pe ea, fără ca ceva să se schimbe în viaţa ta în bine? Ştii că trebuie să ştergi linia, să renunţi la privirea de cal şi pur şi simplu că te apuci să trăieşti, nu doar să supravieţuieşti după o zi pe altă…ştii toate astea, dar nu vrei acum, poate de mâine, sau cel mai bine de Luni. Ţi-e frică să îţi fie bine. Ţi-e frică de părerile celor din jurul tău-doar sunt obişnuiţi cu tine şi cu privirea ta de cal. Ţi-e teamă chiar şi de propria persoana-cum să mă descurc eu cu o altă privire? Dacă nu o să mai pot vedea vreodată?

Cercetătorii britanici( alţii chiar nu se puteau) au descoperit zilele trecute într-un experiment care a durat un secol că privirea de cal are tratament( nu este pe bază de plante, aşa cum ar putea crede unii şi nici nu presupune operaţii estetice aşa cum le-ar plăcea altora). Tratamentul este mai simplu decât ne-am putea imagina. E pe bază de “îmi ascult intuiţia zi de zi”. Tratamentul se administrează în doze mici la început. Iei “una bucată asculatat inspiraţie” dimineaţa şi una seara. Începi să vezi schimbări în jurul tău. Întrebi doctorul şi la recomandarea lui începi să măreşti doza. Introduci acum o doză de “ îmi ascult instinctul, inspiraţia” şi la prânz. Totul merge ca pe roate. Într-o zi însă îţi dai seama că eşti dependent “de acest medicament-ascultatea instinctului/ intuiţiei, a inspiraţiei” şi mergi speriat la doctorul de familie crezând că eşti grav bolnav. Acesta te linişteşte şi îţi spune că aceasta este cam singura dependenţă din lume care nu îţi face rău. Te întorci spre casă şi parcă lumea ta este alta. Trăieşti în acelaşi oraş, lângă aceleaşi persoane, în casă ta, dar totul are acum altă culoare. Ai început să vezi lumea prin ochii tăi adevăraţi nu prin cei împrumutaţi( cei cu privire de cal incorporată). Începi să vezi lucruri pe care nu demult nici măcar nu erai conştient că există.

Spune-mi de câte ori ceva din interiorul tău ţi-a spus că e momentul să faci o schimbare, să iei o decizie, să te desparţi de prietenul tău, să pleci dintr-un loc, să spui nu unei persoane, unei acţiuni…..şi cu toate că vocea aia interioară îţi dădea pe tavă cea mai bună soluţie, tu ai procedat total invers? Ai zis că trebuie să mai oferi încă o şansă şi la final ai ajuns la concluzia că ţi-ai pierdut ani buni din viaţa ta. Acum să nu-mi spui că “Vai din fiecare acţiune trebuie să învăţ ceva aşa că şi cei 5 ani lângă un tip care mă bătea zilnic au fost de folos. Doar a fost dragoste la prima vedere. Trebuia să îi ofer o şansă”. Înţeleg o şansă, dar nu 5 ani de bătaie. Vocea aia care îţi spunea ce să faci era inspiraţia, intuiţia, instinctul tău care îţi dădeau cea mai bună soluţie.

Acum eu una sunt sub tratament de “ ascultare a instinctului, a intuiţiei si  a inspiraţiei”. Merge foarte bine treaba. Tu când te apuci de “tratament”? Eu am început să văd copilul din mine, să-l bag în seamă şi să dezvoltăm împreună lumea care mă înconjoară. Până acum se uita lung la mine şi nu înţelegea de ce nu îl bag în seamă. Inspiraţia, intuiţia or să fie alături de tine atunci când eşti calm. Te vor ajuta şi asista şi treaba ta o să fie să acţionezi concret.

Coaching-ul are multă vitamina A ce o să te asiste să renunţi la privirea de cal şi să începi să îţi asculţi intuiţia. Te bagi s-o bagi în seamă?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s