Totul a început cu o provocare, mergi pe stradă şi află povestea unui om nevoiaş. Zis şi făcut. Mi-am luat cu mine una bucată încredere şi am intrat în poveste alături de un prieten foarte drag, Dorin. Zilnic ne întâlnim cu oameni, ne programăm întâlniri “importante”, facem schimb de cărţi de vizită şi tânjim după o dicutie cu un om pe care noi îl credem “foarte tare frate”, mergem la întâlniri de networking şi tânjim să întâlnim oameni “importanţi”. Oare tânjim să aflăm povestea unui om nevoiaş de pe stradă? Ne punem noi în google calendar “întâlnire importantă cu un om al străzii”? Ai tu acum tupeul de-aţi lua angajamentul faţă de tine că zilele astea îţi vei lua inima în dinţi şi vei sta de vorbă cu un om nevoiaş de pe stradă? Ai curaj sau doar citim articole pe bloguri ca să ne aflăm în treabă şi când vine vorba de acţiune o planificăm pentru “mâine”- care ups se tot amână mereu…

Da, a fost provocator. Ne-am întâlnim într-un loc în care de obicei erau mulţi oameni nevoiaşi, dar nu ştiu cum în ziua aia parcă se evaporaseră toţi… nici ţipenie de om. Mergem înainte cu tupeu şi ne trezim pe străzile din centrul vechi discutând despre schimbările din viaţa noastră şi despre decizii. Discuţia curge foarte frumos şi ajungem la Universitate.

În faţa noastră este o bunică. Ne facem curaj şi ne apropiem de ea. Urmează să avem cele mai frumoase minute din ziua respectivă. La început timidă începe să ne povestească despre ea. O chema Georgeta, soţul ei a murit şi uite aşa copiii ei vitregi au alungat-o şi ea a rămas pe drumuri. A găsit o prietenă alături de care stă acum şi au grijă una de cealaltă. Are o pensie de 150 ron de urmaş, un ochii “beteag” şi unul operat. Este puţin speriată, dar pas cu pas se deschide către noi şi începe să ne povestească. Râde uneori şi este încântată că cineva s-a oprit să discute şi cu dânsa.

Are o icoană cu Arsenie Boca şi se luminează la fata când ne spune că la un moment dat a fost şi ea la Arsenie Boca. Este o femeie credinciasă care zilnic spune “Tatăl Nostru” şi simte cum Dumnezeu o ajută în tot ce face. “ Dumnezeu m-a pedepsit” după moartea soţului, dar tot el “m-a salvat”. Ne povesteşte cum toată viaţa a muncit la câmp, la sapă. Oamenii se mai opresc şi se uită ciudat la noi. Îi vedem plecând şi parcă le aud gândul: “Ce nebuni!”. O ascultăm, o pupăm pe obraz şi îi mulţumim. Ne spune că o să se roage pentru noi şi că ne mulţumeşte. “Nu sunt mulţi oameni care se opresc să vorbească cu mine”. Ne urează lucruri foarte frumoase şi mă simt că atunci când plecam la şcoală şi bunica îmi spunea că mă iubeşte şi că îmi doreşte să îmi fac şi eu un rost în viaţă.

Ce am învăţat eu din experienţa asta?

• Să ascult mai mult şi să vorbesc mai puţin.
• Depăşirea unei limite impuse de mediu îţi poate dazvălui o poveste minunată.
• Unii oameni nevoiaşi sunt mai “bogaţi” decât mulţi directori de la întâlnirile de networking la care alergăm ca nebunii- de multe ori am simţit cum la întâlnirile astea importante oamenii voiau să-mi vândă gogoşi la metru. Se observă de la o poştă că sunt prefăcuţi şi sunt acolo cu arsenalul de măşti.
• Deşi eşti sărac poţi fi foarte curat- Cu siguranţă ai nimerit sub braţul unui nene nespălat în autobuz. Ştiu, era bine îmbrăcat şi nu ai fi crezut că este certat cu apă şi uite aşa drumul tău cu autobuzul a fost o “mireasmă”. Femeia asta avea haine sărăcăcioase, dar curate. Era săraca, dar îngrijită.
• Avea o poveste din care orice om poate învăţa( daca alege să facă asta).
• Putem aduce valoare în viaţa oamenilor printr-o simplă oprire “de ascultare”- Nu am făcut noi mare lucru, dar garantez că acele momente petrecute împreună au fost de calitate atât pentru noi cât şi pentru ea.
• Dă şansa fiecărui om să-şi spună povestea- ascultă-l şi ia aminte.
• Femeia asta avea obiceiuri sănătoase deşi nu cred că a stat ea să citească vreo carte de dezvoltare personală- Putea să se roage zilnic la Dumnezeu şi să fie perseverentă în ruga ei. Noi avem toate condiţiile şi de cele mai multe ori ne credem mult prea tari pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu.

Mai sunt multe de spus, dar mă opresc aici. Papirusul meu pentru moment rămâne neîmpărtăşit în totalitate. Te provoc însă şi pe tine să mergi şi să descoperi povestea unui om nevoiaş. Testează şi învaţă din propria experienţă. Învaţă astăzi şi nu mâine. Ai tupeu să îţi depăşeşti limitele?