Am tot auzit în ultima perioadă ” Vai cât de zen este omul ăsta”, „Vreau să fiu şi eu zen mereu” şi mi-am dat seama că în viaţa mea este o combinaţie faină de momente. Hai să fim serioşi şi să ne acceptăm stările. Cred că de multe ori din dorinţa asta de-a fi bine ne ascundem stările mai puţin bune, nu le acceptăm şi acestea fără să ne întrebe or să iasă la suprafaţă la un moment dat. Acceptă că tu nu eşti una şi aceeaşi persoană cu ceea ce transmit mesajele tale de pe facebook, zâmbetul afişat la orice pas şi cuvintele minunate pe care le foloseşti. Acceptă-ţi stările şi lasă fuga de adevărata ta persoană. Ştii, cea mai mică distanţă este faţă de tine, nu ai cum să o modifici, nu ai cum să zici într-o zi ” Gata, îmi fac bagajul şi plec departe de mine. Vreau spaţiu. Vreau să ne vedem mai rar”.

Mi-am dat seama că în momentul în care mi-am acceptat „întunericul” din mine am început să am parte de adevărata lumină. Încă mai am de lucrat şi îmi place că mai am de lucrat. Îmi ofer şansa să fiu creativă şi să mă joc cu „bucată de intunic din mine”. Pentru mine, la acest moment, cel mai important este să îmi accept stările şi să lucrez pe ele. Dacă închidem ochii crezând că lucrurile se vor vindeca de la sine….vestea de ultimă oră este că lucrurile acelea se vor agrava şi vor începe să crească, să se dezvolte şi să acopere „lumina” din interiorul nostru. Cel mai grav este că „întunericul ăsta neacceptat”  îşi câştigă cu orice preţ atenţia. Lucrurile se întâmplă lent sau te lovesc cu putere fără să îţi dai seama. Vine o boală în viaţa ta la un moment dat şi te întrebi „De ce eu? Cum de sunt eu bolnav? Cum se poate întâmpla una ca asta?”.  Păi cum de ce? Cât de mult te-a anunţat corpul tău că ceva nu este în regulă cu el şi tu ai zis „Hai lasă. Astăzi nu am timp de tine”?

Fă pace cu întunericul din tine. Stai de vorbă cu răutatea din tine. Exprimă întunericul cumva. Mergi şi dă într-un sac de box, aleargă în parc, fă ceva ca să scoţi din tine întunericul. Cred că măiestria în viaţa mea poate fi adusă dacă fac pace cu întunericul din mine şi dacă învăţ să ştiu cum să schimb macazul. Cum să ies din starea negativă? Cum să mă ajut să intru în strarea de calmitate? Cum să fiu şi abia apoi ce să fac? Am observat că oamenii pe care eu îi am ca model au un punct comun: ştiu cum să treacă de la starea neproductivă la cea productivă într-o clipă. Se cunosc atât de bine încât parcă apasă pe buton şi intră în mod autentic într-o stare autentică. Nu îşi neagă starea ci doar au puterea să o transforme şi să îi dea valoare. Sunt autentici şi nu folosesc fraze precum „las că universul o să-mi ofere abundenţă şi eu trebuie să aştept.”. Universul nu o să lupte cu întunericul din tine. Tu eşti responsabil pentru tot ce se întâmplă în viaţa ta.

Eu vorbesc despre mine. Sper că îţi iei şi tu ceva din aceste rânduri. Stai câteva minute şi vezi ce rezonează cu tine şi ce vrei tu să faci cu acest „întuneric”. Hai să fim sinceri cu noi şi să ne acceptăm şi partea asta mai întunecată.