Obiceiurile rele trec greu


_DSC0150 copy (1)Obiceiurile apar în viaţa noastră din momentul în care scoatem primul sunet şi până când rolul nostru pe acest pământ se opreşte. Eu cred că obiceiurile noastre stabilesc calitatea vieţii noastre. Obiceiurile sunt ca nişte copilaşi ascultatori-tu îi educi şi ei îţi oferă ceea ce tu le-ai oferit. Obiceiurile noastre par uneori ca nişte răni care se cicatrizează greu. Am investit atât de mult în a face rana încât acum că a venit timpul să o vindecăm energia nostra a scăzut.

Eu cred că există obiceiuri bune, obiceiuri rele şi obiceuri de tranziţie.

Obiceiurile bune aduc abundenţă, bunăstare, rezultatele dorite şi o viaţă aşa cum îţi doreşti tu. Obiceiurile rele te sabotează, îţi pun piedici din loc în loc şi uite aşa tu nu mai ajungi acolo unde ţi-ai propus.

Obiceiurile de tranziţie sunt podul dintre cele bune şi cele rele. Iată că a venit timpul să părăseşti tărâmul obiceiurilor proaste(rele). Ai mers tu la multe evenimente, ai citit multe cărţi, ai avut multe discuţii productive şi din toate ai ajuns singur la concluzia că ai nevoie de o schimbare de obiceiuri. Te hotărăşti să părăseşti tărâmul obiceiurilor proaste. Dar cum să faci una ca asta? Cum să renunţi la tot confortul? Ai tu oare curaj să faci un pas atât de mare pentru tine? Ceva din interiorul tău îţi spune că meriţi să trăieşti mai frumos. Faci primii paşi către pod. Totul pare să fie în regulă, dar încă te uiţi înapoi, eşti pe punctul de-a te îndepărta de tărâmul obiceiurilor proaste şi cu toate astea pe chip se citeşte nesiguranţa. Păşeşti pe pod şi observi cum obiceiurile tale de tranziţie te fac fericit. Începi pentru prima oară să vezi frumuseţea din jurul tău. Sub tine curge un rău şi pentru prima oară auzi sunetul acela liniştitor. Eşti mai calm şi mai încrezător.

Cu fiecare pas pe care îl faci eşti mai aproape de tărâmul obiceiurilor bune. Te îndrepţi în direcţia bună, dar vine un moment în care te îndoieşti de tine, în care simţi că nu mai poţi, că ai mers prea mult pe podul ăsta. În plus, te sufocă aglomeraţia de pe pod. Sunt mulţi cei care vor să treacă de pe un tărâm pe celălalt. Pentru prima oară te opreşti din mers. Obiceiurile tale de tranziţie iau o pauză. Acum observi. Vezi un grup de oameni care aleargă către tărâmul obiceiurilor proaste. Îi opreşti şi îi întrebi de ce vor să meargă acolo dacă de acolo au plecat şi ştiu sigur că acolo lucrurile nu stau aşa de bine. Cu încredere şi parcă enervaţi că au fost opriţi răspund sec “ Pentru că acolo ne este nouă confortabil. Podul ăsta nu se mai termină. Ne-am săturat.”

În dreapta ta vezi un om blând şi calm care merge cu paşi mici, dar fără să se oprească. Îl opreşti puţin şi îl întrebi cum de mai are putere. El bucuros de oprire îţi spune cu blândeţe “ Ştii tu, omule drag, eu mi-am descoperit rolul pe acest pământ, merg cu paşi mici şi mă bucur de peisaj. Respect o regulă de aur: nu privesc înapoi spre tărâmul obiceiurilor proaste. Am grijă de mine pe tot acest drum. Am grijă de corpul şi mintea mea. Respir şi merg mereu înainte către visul meu.” Când ajungem pe tărâmul obiceiurilor bune lucrurile se vor schimba în viaţa noastră. Important este însă să rămânem acolo. Podul acesta va exista mereu aici şi noi vom putea mereu alege. Te hotărăşti să mergi alături de omul acesta. Îl asculţi şi îl observi. El nu poate să facă paşii pentru tine, dar parcă te asistă în această trecere. Se pare că îi plac întrebările. Te asistă în a vedea ce este cel mai bine pentru tine. Pentru prima oară înţelegi de ce faci ceea ce faci. Ai prima ta discuţie despre valori. Te tărâmul obiceiurilor proaste nu există acest cuvânt. Acum simţi cum viaţa ta are sens. Începi să ai încredere în tine. Începi să alegi singur. Începi să te respecţi şi să te valorizezi. Eşti atât de aproape de tărâmul obiceiurilor bune şi omul acesta rămâne lângă tine până în ziua în care îi spui încrezător “ Sunt gata!” şi uite aşa de aici înainte mergi singur.

El îţi zâmbeşte, te strânge în braţe şi se întoarce pe pod. Nu înţelegi ce face. El blând îţi răspunde “ Asta este rolul meu. Mă plimb pe pod, învăţ despre mine, mă autocunosc şi însoţesc oamenii către tărâmul obiceiurilor bune. Mai am mult de lucru şi mă bucur că în sfârşit mi-am găsit menirea. Rămâi cu bine. “ Nici nu mai fac câţiva paşi că îl văd cum este oprit de un alt om şi încep să se simtă bine. Mă bucur şi merg şi eu mai departe. Acum obiceiurile de tranziţie s-au transformat şi ele. Acum am obiceiuri bune şi am învăţat să mă bucur de ceea ce sunt.

Aşa văd eu povestea obiceurilor rele, de tranziţie şi bune. În plus, cred cu putere în existenţa oamenilor care şi-au găsit rolul şi pot să te asiste în drumul tău către obiceiurile bune. Care continua să se autocunoască, care nu aleargă după tine să îţi ofere ajutor ci pur şi simplu se opresc din drumul lor atunci când tu eşti pregătit. Cred că pe drum o să găseşti mulţi oameni cu măşti care vor vrea să intre în rolul acelor călăuze, dar care încă nu sunt pregătiţi pentru asta. Cred că te-ai prins că omul acela blând şi calm era un coach adevărat.

Acum te las şi te provoc să primeşti în viaţa ta un coach alături de care să mergi pe podul de tranziţie. Ai grijă cum îl alegi. Un coach bun sparge oglindă în care tu te oglindeşti în mii de bucăţi, dar numai un coach bun poate să o recompună alături de tine după cum îţi este ţie de folos. Ai grijă ce alegeri faci. Oferă-ţi timp să schimbi obiceiurile rele în bune şi  pregăteşte-te pentru perioada de tranziţie.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s