Epidemia asta de mai târziu îşi are şi ea victimele ei. Virusul îl creştem responsabili şi îl îngrijim cum nu se poate mai bine. Ne asigurăm că epidemia asta de “mai târziu” se dezvoltă “sănătos” şi  de cele mai multe ori ne devine prietenul cel mai bun.

Când eram mică în vocabularul meu nu există “las că fac mai târziu”, atunci totul se întâmplă acum, acum mă jucăm, acum urcăm şi cutreieram munţii, acum luam mâncare de acasă şi plecam în expediţie până pe dealul din sat, acum construiam cazemate de zăpadă, acum mă bucuram de zăpadă, acum ascultam poveştile bunicii, acum mă bucuram când mama venea de la muncă, acum mergeam la căminul de bătrâni şi petreceam frumos alături de mulţi bunici şi bunicuţe- le făceam zilele frumoase cu fiecare mângâiere, cu fiecare poezie şi cu fiecare cântecel,  acum mergeam la stână la bunicu’, acum mergeam pe plan( aşa spuneam noi unei porţiuni din câmp unde găseam salcâm pentru capre) cu Cătălina, acum jucam hochei cu beţele din gardul lui nenea Viorel, acum mă îndrăgosteam pentru prima oară, acum învăţam cum se ţese la război, acum mâncam “ciomdiţă”( aşa ziceam eu la ciorbă când eram mică), acum îmi făceam temele şi eram responsabilă, acum plecam hotărâtă de la mătuşa mea spre casă deşi aveam 3 ani, acum mă bucuram de jocul cu tata, acum mergeam să fac cumpărăturile şi mica fiind îi spuneam vânzătoarei să-mi dea restul corect, acum citeam prima mea carte, acum aruncam pe casă primul meu dinţişor în speranţa că zâna măseluţă există, acum îl aşteptam pe Moş Crăciun… totul se întâmpla acum.

Am crescut şi am învăţat că există şi alt timp decât cel prezent şi am început să cultiv plantaţia de “mai târziu”. Cum de se întâmplă una ca asta? Simplu….din frică. Frica ne paralizează acţiunile şi ne plasează în era lui “mai târziu”. Este mai simplu să spui “lasă că fac asta mai târziu”, “lasă că îi arăt mai târziu că îl iubesc”, “ lasă că îmi schimb mai târziu obiceiurile proaspe”, “ lasă că învăţ mai târziu o limbă străină în plus”, “ lasă ca de mâine încep să fac sport”, “lasă că renunţ mai târziu la master deşi este de nota 0”.

Crezi că lucrurile se vor întâmpla mai târziu? Vestea proastă este că atunci când ajungi  la “ mai târziu” există un alt “mai târziu” la îndemâna ta.  Cum să rezişti tu în faţa acestui nou “mai târziu”? Pur şi simplu mergi din “mai târziu” în “mai târziu” şi te miri că viaţa ta este disfuncţională. Păi da, este disfuncţională pentru că tu ai ales să te plimbi pe tărâmul lui “mai târziu”.

Vestea bună este că nu ai nevoie de vreun medic cu experienţă pentru a scăpa de  “epidemia de mai târziu” . Ai nevoie însă de autocunoaştere, disciplină şi responsabilitate faţă de viaţa ta.  Ai nevoie de tine. 

Ce aduce epidemia de “ mai târziu”?

• Boală reală- a sufletului, a corpului şi a minţii;
• Rezultate proaste în toate ariile vieţii tale;
• Relaţii disfuncţionale;
• Sărăcie în toate formele acesteia;
• Prieteni care suferă şi ei de epidemia asta şi care îţi influenţează calitatea mediului în care respiri;
• Durere fizică şi non-fizica;
• Copii pe care îi creşti în acelaşi spirit de “mai târziu”.

Da, asta este realitatea. Oricât de crudă este….aşa se întâmplă lucrurile în lumea reală. Orice “carne pe care o laşi pentru mai târziu” se împute, începe să miroasă, să dezvolte bacterii şi în mod direct sau indirect începe să îţi facă rău.  Din fericire, tu ai următoarea mutare şi ai puterea să faci ca lucrurile se se întâmple ACUM în viaţa ta….nu “mai târziu”.

Te provoc să te uiţi obiectiv la viaţa ta şi să observi care sunt ariile în care tu spui “mai târziu”. Hai să fim sinceri şi să lăsăm ascunsul după degete. Ieşi în parc sau într-un loc pe care îl simţi aproape de sufletul tău şi gândeşte-te la toate amânările din viaţa ta. Pune-le pe foaie şi priveşte-le. Da, sunt ale tale. Lasă învinovăţirea. Asta este….ce ai făcut rămâne în trecut, tu ai putere acum- în prezent. Oferă-ţi pe lângă un concediu în vara asta şi posibilitatea să conştientizezi care sunt ariile în care ai spui “mai târziu”. Ai răbdare cu tine şi observă. Acţiunile or să vină din iubirea de sine şi din sentimentul că DA ŞI EU MERIT.

Dă jos fesul de pe ochi şi începe să ai responsabilitate pentru viaţa ta.