Am tot auzit de idea conform căreia dacă ai 10.000 de ore la activ într-un domeniu eşti expert în acel domeniu. Sinceră să fiu, cred că luăm lucrurile prea aşa cum ne sunt spune, ne apucăm să investim timpul nostru şi ne trezim că au trecut 10.000 de ore din viaţa noastră şi dacă ne uităm cu sinceritate la noi vedem nişte oameni trişti care nu sunt nici experţi şi nici fericiţi.

Luni am fost un eveniment. Am plecat în mijlocul networking-ului pentru că nu simțeam că vreau să fac networking. Mi-am dat voie să plec şi am plecat. Pe drum, reflectam la cele învăţate în timpul evenimentului şi mi-a răsărit în minte idea că “Oamenii autentici ajung să atingă cu adevărat lumea”. Eram eu cu gândurile şi promisiunile mele, când un tip se aproprie şi îmi zice “Bună”. Îi răspund politicos şi îmi aduc aminte că era în sala la evenimentul cu pricina. Aşa că din neant, mă întreabă “Şi, cu ce te ocupi?”. Râd cât mă ţine fiinţa mea şi îi spun” Numele meu este Alexandra!”. Apoi bineînţeles am râs şi i-am răspuns omului şi la întrebarea lui.  Când a auzit de coaching, a venit cu minunata lui întrebare :”Câte ore de coaching ai?”. I-am spus părerea mea în termini tehnici bineînţeles( vorbă lui Andy Szekely)– Bullshit. Apoi am continuat discuţia spunându-i ce înţeleg eu prin acest proces. Întâmplarea asta mică mi-a adus aminte de ce fac ceea ce fac.

Ei bine, eu cred că poţi avea 10.000 de ore ca şi coach şi cu toate astea să nu te poţi ocupa nici măcar de tine. Hai să fim serioşi. Câţi oameni nu ai în jurul tău care se chinuie ore întregi să facă ceva şi nu le iese nici cât negru sub unghie? Da, ştiu, suntem mulţi. Sunt şi eu pe acolo. Să nu crezi că mă exclud. Mă chinui de multe ori, ore în şir să fac ceva, mă tot chinui şi tot ÎNCERC până când mă opresc, spun stop şi încetez să mă mai chinui.

Evaluarea unui coach spun eu că se face în funcţie de rezultatele clienţilor lui. Să mă contrazici dacă simţi că este diferit.  Îmi vine în minte o imagine foarte amuzantă. Un coach aflat în camera lui colorată frumos se trezeşte dimineaţa. A dormit bine cele 8 ore de somn şi bineînţeles că acum face meditaţia lui zilnică şi îşi planifică ziua curentă. Stă el aşa în zen-ul lui şi se uită către peretele din faţa lui. Ce să fie acolo oare? Este o  foaie de hârtie cu 10.000 de pătrăţele. Acoperă cam mult din perete şi este parţial haşurata. Se uită cu amărăciune şi tristeţe la foaie. Cam 259 de pătrăţele haşurate. Îşi spune el trist “ Mult mai este până când ajung expert!”. Aşa în tristeţea lui se mobilizează, merge la un eveniment, da un mail, un telefon, mai face design-ul unui training, doar doar o să poată să haşureze mai multe pătratele şi să ajungă şi el într-o zi expert.

Cateva motive solide pentru care  cred că cele 10.000 de ore sunt un bullshit:

1. Poţi avea 10.000 de ore într-un domeniu care ţie nu îţi place şi nu te poţi numi expert- Hai să ne gândim matematic.  Domnul Breazu( profu meu de mate din liceu) va fi mândru de mine. Ce înseamnă 10.000 de ore. Având în vedere că lucrăm cam 8 ore/zi în cadrul unui job full time, 10.000 de ore sunt echivalentul a 1250 de zile de lucru. Lucrăm aproximativ 21 de zile pe lună, iar 1250  de zile ar fi echivalentul a 59,52 de luni. Lucrăm cam 11 luni pe an( excluzând concediu de odihnă), iar 59,52 de luni ar însemna cu aproximaţie 5,41 ani. Câţi dintre noi nu au lucrat într-un loc aproximativ 5 ani, dar cu toate astea nu este nici pe departe un expert în domeniul respectiv? Expertul nu îşi demonstrează valoarea prin cantitatea de timp investită ci prin rezultatele pe care le generează.

2.  În coaching nu contează timpul în care produci schimbarea ci intensitatea cu care  o produci. 10.000 de ore pot trece uşor, dacă obiectivul tău este să faci cele 10.000 de ore de coaching. Întrebarea importantă este: Oare cum ies oamenii ăia care îţi trec prin mâna? Sunt ei transformaţi, sau doar au fost instrumente nevinovate aflate în mâna obiectivului tău.

3. Gândeşte-te la jobul tău de părinte. Cu siguranţă, existăm mulţi cei care avem un copil de mai bine de 10 ani. Putem noi spune că suntem experţi în jobul de părinte? Păi eu nu prea cred că am fi juşti faţă de propria persoană dacă am afirma asta. Suntem părinţi mai buni cu trecerea timpului, dar nu experţi. Eu cred că un coach se afla într-o poziţie asemănătoare cu cea a “jobului” de părinte.  Nu poţi spune că eşti expert doar pentru că ai un copil de 10 ani.

Acestea sunt câteva idei care mie una îmi demonstrează că teoria cu 10.000 de ore nu are aplicabilitate în orice domeniu. Te provoc să nu mai iei lucrurile pe care le primeşti de bune. Pune raţionamentul tău să cântărească şi să hotărăşti tu după ce reguli te ghidezi.

Am cunoscut coachi extraordinari, dar nicicând nu i-am întrebat câte ore de coaching au la activ. M-a interesat povestea lor, motivaţia pentru care au ales această vocaţie şi poveştile clienţilor lor.

Stai cu mâinile curate şi renunţă la generalizări care ţie nu îţi aduc valoare. Uită-te la viaţa ta şi rămâi sincer cu tine. Te provoc să-ţi răspunzi la o întrebare. Dacă într-o zi aş vrea să încep un program de coaching, care sunt indicatorii după care mi-aş alege coach-ul?