Beau o gură de apă( era să zic de aer) şi încep să scriu. Ieri mi-am surprins mintea că mi-a spus “ Dintotdeuna ai făcut asta aşa.” Trăim într-o lume care ne împinge către schimbare. Suntem tot mai dornici să vedem binele acela din noi şi să mascăm temerile, fricile şi minusurile pe care le avem. Zâmbim şi dacă ne întreabă cineva cum ne simţim, spunem  “Super”. Pentru că per total aşa stau lucrurile, dar este un moment din zi în care îţi spui tu ţie că “ Mai Alexandra, lipseşte ceva.  Şi uite aşa îţi dai voie să cauţi şi să începi să găseşti.”

Ieri a fost o zi surprinzătoare. A început cum îmi place mie mai mult- cu o întâlnire de coaching superbă în care am văzut cum omul din faţa mea se transformă. Mi-am spus că sunt binecuvântată că fac asta şi că da, nu am şcoală de coaching de care se tot vorbeşte, dar de 5 ani de zile învăţ permanent zi şi noapte. Apoi a venit o veste- un om alături de care urma să lucrez a amânat procesul pentru că nu poate acum să-l susţină şi financiar. Atunci s-a produs un zbucium în interiorul meu. Simţisem în zilele trecute că aşa se va întâmpla. Da, “ Dintotdeauna am făcut asta”- Ce? Am planificat şi uneori am gândit în locul altuia. Ce s-a întâmplat? Lucrul gândit de mine s-a materializat, m-a durut şi mi-am făcut singura rău.

Am stat cu mine şi mi-am pus întrebări ieri.  Mi-a tot revenit răspunsul “ dintotdeauna am făcut asta aşa”. Hai să le scriem aici ca să le dăm voie să ne părăsească astăzi, pentru că nu mai avem nevoie de ele.  Dacă simţi poţi să faci şi tu asta. 

-Dintotdeauna am făcut asta aşa– când am cerut bani pentru serviciile mele mi-am pus întrebarea “ O avea bani?”. M-am surprins de multe ori “ Săracu, nu are bani, cum pot să îi cer eu atâţia bani pe acest training?”.  Ce s-a întâmplat? Omul ăla a rămas sărac în relaţie cu mine, a rămas aşa cum l-am proiectat eu, eu i-am luat din putere şi ghici ce…. el s-a conformat.

–Dintotdeauna am făcut asta aşa– după ce am trimis o ofertă, m-am gândit la ce o să se întâmple şi uneori o frică din interiorul meu mi-a şoptit “ Este posibil să nu accepte”. M-am surprins de multe ori făcând asta şi de cele mai multe ori fricile mele s-au materializat.

–Dintotdeauna am făcut asta aşa-  când am construit proiecte şi slava domnului că multe au fost de succes, mi-am spus de nenumărate ori “ Alexandra, trebuie să muncim din greu ca să ajungem acolo unde ne dorim”. Ce am făcut?  Am proiectat asupra mea o credinţă limitativă. Ce am mai făcut? Am muncit din greu şi lucrurile au apărut pas cu pas şi eu mi-am învăţat fiinţă că dacă munceşte din greu ajunge acolo unde doreşte.

Sunt un om minunat, o fată care la 25 de ani a făcut 5 ani de voluntariat pe bune, a coordonat un department de HR, a construit o agenţie de promovare a talentelor, a vândut jucării educative,  a lucrat în domeniul IT, a avut cei mai buni mentori în coaching( cei mai buni pentru ea), a construit proiecte de succes şi a schimbat viaţa ei şi a unor oameni din viaţa ei. Sunt o femeie care a iubit şi iubeşte în continuare.  O femeie pentru care coaching-ul este mai mult decât un proces, este un mod de a fi.

Dragii mei, de astăzi( nu de mâine şi nici de luni) renunţ la cele trei “ dintotdeauna am făcut aşa”. Spun lumii întregi cine sunt şi cu ce pot eu să fiu eu de folos pe această lume. Am un vis şi de astăzi încep să mă joc. O viaţă întreagă m-am organizat şi planificat. Astăzi mă joc organizat.  Căci MERIT.

Stai cu mâinile curate faţă de tine şi completează şi tu sincer trei lucruri  de tipul “ Dintotdeauna am făcut asta aşa” cu gândul ca astăzi să le dai drumul pentru că nu îţi mai sunt de folos.