Cât de plin îţi este rezervorul?


_DSC0106-2 copy1 copy

 

Te pregăteşti pentru călătoria vieţii tale şi verifici ca totul să fie în regulă: îţi cumperi periuţă de dinţi nouă, îţi iei un săpun Dove, antiperspirant, parfum. Te uiţi în dulap şi îţi alegi cele mai “de fiţă” haine. Îţi iei câte o pereche de chiloţi pentru fiecare zi de călătorie. Dai telefonul pe silent. Îţi setezi mail-ul. Îţi verifici contul bancar.  Vorbeşti cu vecina de la 8 şi o rogi să îngrijească florile tale. Îţi plăteşti facturile şi hai că totul este gata. Ai un geamantan de zici că te muţi definitiv la Polul Nord, când tu pleci într-o simplă călătorie de 7 zile cu ai tăi prieteni.

Este ora 5:35 şi începi călătoria vieţii tale. Maşina ta este curată, nici  atunci când a fost nouă nu a fost atât de curată. Asculţi AC/DC şi prietenii tăi se hihlizesc de zor. Îţi imaginezi? Este călătoria aia la care ai visat tot anul. Pentru călătoria asta i-ai îndurate prostiile şefului tău. Pentru călătoria asta ai pus ban pe ban tot anul şi acum vrei pur şi simplu ca totul să fie perfect. Este prima oară când ai reuşit să dai cruciuliţele de la maşină jos( mama ta le punea, tu le luai, dar pur şi simplu acum este călătoria ta şi nu ai nevoie de cruciuliţe). Nu îmi vine să cred… Ţi-ai luat şi deodorant de maşină. Miroase a levănţică.  Hai că eşti chiar tare, mai Alexandra. Să nu mai spunem că părul îţi stă mai creţ că niciodată, doar este dat cu nouă soluţie de menţinere a buclelor. Aseara ţi-ai încărcat bateriile de la aparatul foto. Totul este pregătit.

Imaginează-ţi… O gaşcă de nebuni în drum spre munte. Au un plan fantastic.  Totul merge strună. Muzică frumoasă. Oameni faini. Drumul spre munte este liber şi simţi adrenalina aia cum îţi încarcă fiecare celulă a corpului tău. Prinzi fix răsăritul ăla pe care mulţi ne dăm voie să-l vedem atunci când mergem la mare. Simţi şi tu ce experienţă minunată urmează?

Eşti pe Transfăgărăşan şi tocmai ai făcut o virare periculoasă la dreapta. Se aude un zgomot ciudat. Pâr pâr pâr şi maşina se opreşte.  Habar nu ai ce a  păţit. A făcut aşa parcă trei paşi de brakedance şi apoi s-a oprit. AC/DC-ul tace şi uite aşa stai tu două minute fără să scoţi un cuvânt. Cei din maşina au rămas fără grai. Tu, eşti singura care are carnet. După momentul de tulburare în care habar nu aveai ce se întâmplă, îţi dai seama că tu nu ai oprit să încarci rezervorul.  Ha…hai că asta este tare.   Îţi spui “ Mai Alexandra, cum ai putut să uiţi un asemenea aspect important?”. După jumătate de oră trece un tip care îşi face milă de voi şi vă dă câţiva litri de benzină. Îi plătiţi dublu şi mergeţi mai departe.  Călătoria merge mai departe, dar povestea cu rezervorul rămâne.

Ţinând seama de povestea asta, dacă te-aş întreba acum “ Cat de plin îţi este rezervorul?” tu ce ai răspunde? Tu îţi permiţi să pleci la drum fără rezervorul plin? Noi ca oameni avem un sistem de funcţionare foarte bine pus la punct. Oricât de evoluat ar fi sistemul nostru, acesta are nevoie ca rezervorul să îi fie plin atunci când se hotărăşte să păşească în viaţă pe bune. Nu poţi să îi ceri corpului tău să funcţioneze la limitele lui superioare dacă el “îţi cere benzină şi tu îi bagi gazolină”.

Astfel, uite ce analogii fac eu acum cu mintea mea de duminică 22:03:

  • Rezervorul tău emoţional are nevoie de tine: oricât de multă “ benzină” primeşti din partea celorlalţi este clar că al tău corp are nevoie de tine în primul rând.  Cum îţi încarci rezervorul prin propriile tale acţiuni? De câtă vreme nu ai mai făcut o baie( aşa ca o baie, nu un duş), de câtă vreme nu ţi-ai mai făcut un codou, de câtă vremenu ai mai petrecut timp de calitate cu al tău copil, de câte ori ai zis “ Lasa că eu sunt bine, le cumpăr lor că eu încă mai pot merge în cizmele de acum 5 ani. “?
  • Tu nu eşti responsabilă de rezervoarele emoţionale ale celorlalţi. Acum gândeşte-te… doar nu poţi tu să controlezi fericirea tuturor oamenilor. Oamenii pot să sufere chiar dacă intenţiile tale sunt cele mai bune. Să crezi că eşti responsabilă de fericirea celorlalţi este cea mai mare minciună. Fiecare om cu rezervorul lui. Da, sigur, dăruieşti iubire celor din jur, dar nu eşti responsabilă de cât de plin au aceştia rezervorul emoţional.  Cei din maşina au şi ei rezervoarele lor acasă. Acum eşti tu cu rezervorul tău.
  • Rezervorul tău are scurgeri? Repară-l. Îţi place să tot primeşti de la cei din jurul tău iubire. Aşa rezervorul tău se umple, dar nu ştiu cum se face că iubirea se pierde şi mâine iar ai nevoie de iubirea lor. Parcă simţi că mori dacă ei nu îţi dau iubire. Eşti dependent(ă). Te doare, dar parcă nici să te apuci să astupi găurile din rezervor nu îţi vine. Repară-ţi rezervorul până să pleci la drum.
  • Rezervorul tău este prea mic? Lărgeşte-l.  Simţi că după experienţa aia distrugătoare rezervorul tău a început să se îngusteze, să primească din ce în ce mai puţină iubire din exterior? Simţi că parcă receptorii din celulele tale resping oamenii pentru că pur şi simplu nu mai ai încredere în ei. Lărgeşte rezervorul emoţional deschizându-te către lume dacă vrei să ajungi la muntele dorit.
  • Revervorul tău a uitat că există şi alte rezervoare- Ai început să îţi pese în exclusivitate de rezervorul tău. Iubitul tău te simte departe. Eşti rece şi parcă eşti alta. Rezervorul lui emoţional are nevoie şi de iubirea ta. Acordă-le oamenilor partea din iubirea ta astfel încât călătoria să fie mai plăcută şi împărtăşită.

De ce această analogie? Toţi avem rezervoare emoţionale în care punem iubirea noastră, a celor din jurul nostru, experienţele frumoase, oamenii dragi, iubirile adolescenţei, familia, pasiunile noastre, hobby-urile şi toate acele lucruri frumoase care ne alimentează viaţă şi ne ajută să mergem în călătoria vieţii noastre. Ai grijă de rezervorul tău… Asigură-te că zilnic îi dăruieşti ceva. Altfel, şi el te va lăsa în drum “pe Transfăgărăşan”, atunci când îţi va fi lumea mai dragă.  Uite-te cu sinceritate la rezervorul tău emoţional şi vezi ce este acolo.

De ce articolul ăsta? Pentru că şi eu am rămas la un moment între patru pereţi, singură, cu masca( pălăria) pe faţă, într-un cadru alb negru, neştiind ce să fac cu viaţa mea. Pierdusem omul care îmi alimenta rezervorul emoţional. Şi ce? Păi nu învăţasem să-mi alimentez singură rezervorul emoţional.

Tu cum stai cu rezervorul emoţional? Te duce până la colţ?

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s