Sunt încă om…


_DSC0111La tot pasul aud că ne văicărim. Şi eu sunt în oală asta uneori că de altfel poate nici nu aş mai observa văicăreala generală-ar trece neobservată pe lângă mine şi şi-ar vede de drumul ei. Acum ceva vreme am primit un cadou de la Jampa Jungtong- un călugăr de o bunătate cum rar întâlneşti.  Vrei să ştii ce cadou am primit… oho, unele sunt secrete chiar şi pentru mine şi ştii de ce… pentru că atunci când cineva vine în viaţa ta şi îţi dăruieşte multe uneori vezi o parte din toate acestea şi în timp se arată şi celelalte daruri. Unul dintre lucrurile pe care simt că le-am primit cu adevărat este bucuria că ÎNCĂ sunt om .

Toată ziua trebăluiesc de colo până colo. Alerg cât este vara de lungă şi adun merinde pentru iarna grea. Îmi place să muncesc alături de suratele mele. Există zile însă când suntem în doliu. Un pui de om năzdrăvan vine şi ne omoară suratele. Am crescut împreună. Am construit împreună şi într-o clipită un pui de om vine şi distruge totul. Cu ce ţi-am greşit noi, pui de om? Ce rău îţi facem noi? Cum ar fi dacă în loc să ne striveşti cu piciorul ne-ai ocoli? Cum ar fi dacă noi am fi mai mari decât tine şi într-o zi am vrea să te strivim? Ar plânge familia ta? Dragă omule mare, sunt eu, FURNICUŢA, şi te rog ca data viitoare când ne vezi să ne ocoleşti şi să nu ne mai striveşti căci tare dureros este să pierdem zilnic zeci de surate. Te rog, măcar să fii recunoscător că ÎNCĂ mai eşti om.

Suntem  prieteni de nădejde şi multe filme s-au turnat avându-ne ca protagonişti principali. Suntem mult mai mici decât oamenii, dar uneori poate mult prea înţelepţi pentru a le sta în preajmă.  Îndurăm toate fiţele oamenilor şi îi iubim necondiţionat. Uneori ne lovesc pentru că pur şi simplu aşa au învăţat ei să îşi folosească forţa. Uneori ne otrăvesc pentru că pur şi simplu ei deţin supremaţia în lumea asta. Aşa să fie oare? Dragă omule mare, sunt eu, CĂŢELUL tău, pe care ai hotărât să-l alungi, şi te rog să ai grijă măcar de mama dacă pe mine nu m-ai dorit. Gândeşte-te doar câtă tragedie ar fi fost dacă tu ai fi fost abandonat de mama ta. Stai liniştit… noi ne descurcăm aici şi ne-am bucura să ştim că eşti recunoscător că ÎNCĂ mai eşti om.

Zilnic te bâzâi, dar nu pentru că vreau să îţi fac rău ci pentru că aşa vorbesc eu. Pe mine Dumnezeu m-a învăţat altă limbă şi mi-a dat aripi să zbor. Călătoresc de colo colo şi când nimeresc în casă de om aripile mele capăta motoraş. Ştii ce, am fost alergată astăzi de dimineaţă cu un obiect ciudat, soţia unui om mare a strigat “ Adu pliciul ăla s-o nimicesc!”. Ştii şi noi avem maratoane şi alergăm pentru ca tu, omule mare să nu ne omori. Da, tu vrei să ne iei lucrul cel mai de prêţ dat de DUMNEZEU, şi anume VIAŢA.  Dragă omule mare, sunt eu, MUSCULIŢA, şi te rog ca data viitoare dacă chiar te deranjez să iei o cârpă şi să mă goneşti afară. Ai răbdare cu mine şi am să ies. Surioarele mele mi-au spus că strămoşii noştri au murit în chinuri. Spray-ul ăla pe care tu dai bani buni ne omoară încet şi foarte dureros.Te rog, măcar să fii recunoscător că ÎNCĂ mai eşti om.

Îţi place când mă vezi în parc, uneori te opreşti lângă mine şi te bucuri de mirosul meu.  Tu mă plantezi cu mare dragoste şi eu mă bucur de grija ta. Uneori cred că nu poate să existe iubire mai mare în comparaţie cu cea oferită de om. Sunt verde şi mirosul meu te încântă. Da, ştiu, uneori ţin şi de umbră când este arşiţa mai mare  şi unde pui că rădăcinile mele ţin pământul să nu îţi fugă de sub picioare. Sunt zile când tu te superi şi ne tai. Ţin minte când mi-am văzut bunicul tăiat cu o drujbă. Zgomotul îmi rupea inima şi îl vedeam pe bunicul îngenunchiat în faţa ta. Am aflat că era vândut pe nimica toată. M-a durut şi te rog să te gândeşti cum ar fi ca într-o zi, bunicul tău să fie sfâşiat în faţa ta. Dragă omule mare, sunt eu, COPACUL din pădure, şi când te mai gândeşti să ne tai neîncetat te rog să mai cugeţi puţin şi să vezi dacă chiar ai nevoie de noi.  Aşa, cu inima noastră “ de hârtie” am fi bucuroşi să ştim că eşti recunoscător că ÎNCĂ eşti om.

Uite aşa, artista de mine îşi imaginează cum lumea fiinţelor mai mici decât noi ne transmite un mesaj.  Jampa mi-a adus aminte să mă bucur că ÎNCĂ sunt om. Înţeleg, viaţa uneori este provocatoare şi trecem prin multe până când ne liniştim. Rămân cu un gând pentru mine… Atunci când lucrurile merg mai puţin bine să fiu recunoscătoare că ÎNCĂ SUNT OM şi că ÎNCĂ MĂ POT BUCURA DE PRIVILEGIUL ĂSTA.

Plecând de la întâlnirile cu acest călugăr minunat, Jampa, mi-am promis să încep să iubesc mai mult fiinţele care trăiesc pe lângă fiinţa mea. Este atât de uşor să ocolesc o furnică, să iubesc un căţel sau să dau afară o musculiţă dacă chiar nu îmi dă pace.  Dacă pot să evit răul făcând bine…zic să o fac cât mai sunt ÎNCĂ OM.  Mă tot întreb cum ar fi dacă am primi viaţa de om o singură dată?

Cât ÎNCĂ mai sunt om îmi promit să fac lucrurile în mod AUTENTIC.

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s