Este 4 decembrie şi eu tot româncă mă simt. Uite că a trecut 1 decembrie şi eu am rămas tot româncă. Nu am tricolor în casă, dar astăzi mă simt mândră că sunt româncă. Nu am nevoie de parade, de fală, de târguri, sarmale şi fasole ca să îmi aduc aminte că prin venele mele chiar curge sânge de român. 

De ce m-am născut eu aici oare? Crezi că ceva pe lumea asta este întâmplător? Eu cred că tot ce se întâmplă are un rol bine definit. Da, dacă tu astăzi plângi pentru că prietenul tău “ nu te înţelege”- nu e deloc întâmplător. Dacă astăzi urli la ai tăi părinţi crezând că ei sunt de vină pentru destinul tau- nu e deloc întâmplător. Dacă ai pierdut maşina şi acum te găseşti în staţie la 101 stând de vorbă cu un bătrânel despre Crăciun – nu e deloc întâmplător.  Că te-ai născut în România- nu e nimic întâmplător.

Da, suntem romani şi hai să nu ne mai punem ţoala în cap. Dacă vrei respect, oferă-l. Dacă vrei bani, dăruieşte valoare în viaţa oamenilor. Dacă vrei să fii fericit, fă ceva să-l faci pe cel de lângă tine fericit. Vrem totul gratuit. “ Să ne dea guvernul!”, “ Să ne sprijine!”, “ Să ne ajute!”, “ Bogaţii ăştia hoţi şi nenorociţi, nu se mai satură!”, “ Ei sunt de vină, noi suntem săraci, nu avem vreo vină!”.  Trăim într-o lume în care responsabilitatea este o minge în flăcări pe care  nu vrei să o păstrezi în mâna ta, o dai mai departe şi crezi că ceilalţi sunt responsabili de viaţa ta. 

Într-o astfel de lume mulţumesc oamenilor care fac ei ceva pentru ţara asta înainte să-i ceară.

Mulţumesc mătuşii mele, Ana, care în fiecare vară se întoarce în ţară şi îmi arată ce înseamnă să îţi iubeşte familia şi ţara. Munceşte în străinătate, dar româncă este şi acolo şi aici. O femeie frumoasă, o femeie cu un suflet minunat care în fiecare vară îmi arată cum este să trăieşti viaţa în demnitate şi … ştii ceva… ea mereu ţine mingea aia de flăcări în ograda şi în responsabilitatea ei.

Mulţumesc Nico, pentru că tu alături de ai tăi oameni ne înveţi cum se trăieşte româneşte. Faci lucruri minunate pentru ţara în care te-ai născut, îţi păstrezi mereu mingea aia de flăcări în ograda ta şi îţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă în a ta viaţă.

Voi sunteţi România mea. Tu, românule care faci ceva înainte să ceri ceva. Pe voi vă respect şi vă iubesc. Pe voi vă admir. România este făcută din romani şi atât. România nu este altceva decât ceea ce suntem noi ca şi indivizi. Hai să nu ne mai văicărim ca băbuţele. Hai să luăm mingea aia de foc în mână şi să o aducem în ograda noastră. Să începem să jonglăm cu ea şi într-o zi să aducem oamenilor de lângă noi un adevărat spectacol de lumini.

Mai ştii ceva?  Te respect pentru că eşti roman şi în afara lui 1 decembrie.

Ce faci tu astăzi pentru ţara în care a ta mamă te-a născut? 

Eu aleg să mă joc şi să-i zâmbesc ţării mele prin tot ceea ce sunt şi fac zilnic.