Pantofi numărul 38 aveţi?


1475826_502547886510022_1077135454_nPentru că am hotărât că acest blog va fi o oglindă a mea mă respect în continuare şi  am să vorbesc despre mine. Împărtăşesc cu tine faptul că anul acesta am descoperit forma potrivită pentru mine de a medita. Am încercat multe forme şi iată că acum am ajuns la una care să îmi fie de folos şi să îmi facă şi plăcere. Nu am să spun aici care este metoda mea pentru că ştiu din propria experienţă că ceea ce merge la mine este posibil să nu funcţioneze şi la ceilalţi.

Aud peste tot că este fain să meditazi, am citit multe articole despre asta şi la un moment dat mi-am simţit corpul saturat de la atâta informaţie. Avem foarte multe tehnici şi metode şi în încercarea de-a aplica metodele standard pierdem din vedere că noi suntem unici şi avem nevoie să practicăm ceva pe măsura noastră. A “purta” o tehnică de meditaţie aşa brută este ca şi cum ai purta o pereche de bocanci cu două numere mai mari. Mărturisesc că de multe ori mă simţeam vinovată pentru că nu reuşeam să meditez. Ai trecut cumva şi tu pe acolo? Am auzit un gând şi am zis să te întreb.

De Crăciun am fost acasă la ai mei şi am învăţat de la a mea surioară despre cum să aduc creativitatea în viaţa mea. Ştefania, la cei opt ani ai ei mi-a dat o mare lecţie de viaţă. Am hotărât de Crăciun că viaţa mea merită să fiu creativă cu ea şi să o croiesc după felul unic în care şi ea m-a creat pe mine.

Nu ştiu cum, dar cu dorinţa asta în minte şi în suflet m-am aşezat într-o noapte şi am meditat. M-am simţit bine şi am continuat de atunci în acelaşi stil. Este stilul meu şi tare bine mă simt în el. Fără confirmări din partea specialiştilor ci cu o mare bucurie primită de la corpul meu merg înainte. Ceea ce este genial este că energia frumoasă este regăsita şi în munca mea. Ieri am avut o şedinţă de coaching minunată. Mi-am dat credit şi am avut încredere şi parcă m-am lăsat ghitata de mine, intuiţia şi inspiraţia mea. A fost ceva din interiorul meu care parcă mă ghida. Rezultatul: nişte ochişori fericiţi din partea omului de lângă mine, o îmbrăţişare cu iubire şi un mulţumesc venit din altă lume parcă.

Am găsit astăzi un pasaj dintr-o carte tare dragă mie, Mănâncă, Roagă-te, Iubeşte-Elizabeth Gilbert. Citind conversaţia dintre Liz şi mintea ei mi-am adus aminte de conversaţiile cu mintea mea şi mi-am confirmat mie ca găsirea unei metode personale de meditaţie este calea de împăcare cu a mea minte. Îţi las mai jos conversaţia şi dacă ceva îţi pare cunoscut sper să pleci şi tu în căutarea “pantofului care să se potrivească ţie”. Fără pantoful potrivit zâmbetul o să refuze să apară. 

Eu: Ok. Acum vom medita. Să ne concentrăm atenţia asupra mantrei şi asupra respiraţiei. Om Namah Shivaya.
Mintea: Chiar pot să te ajut cu treaba asta să ştii.
Eu: Ok, foarte bine, pentru că am nevoie de ajutorul tău. Hai… Om Namah Shivaya.
Mintea: Pot să te ajut să te gândeşti la nişte imagini drăguţe, foarte potrivite ca fundal pentru meditaţie. Uite, uite. Am găsit una bună! Închipuie-ţi că eşti un temple. Un templu undeva pe o insulă. Şi insula aia este undeva în ocean.
Eu. Da, bine, chiar că este o imagine foarte frumoasă.
Mintea: Mulţam, şi eu mă gândeam la fel
Eu: Dar despre care ocean vorbim aici?
Mintea: Ok, să fie o mare. Mediterană. Eşti o insulă din aia grecească, cu un temple din ăla grecesc pe ea. Adică nu, nu aşa, sună prea comercial. Ştii ceva, las-o baltă cu oceanul şi cu marea. Sunt prea periculoase. Am o idee mai bună. Închipuie-ţi că eşti o insulă pe un lac.
Eu: Gata? Acum putem medita? Om Namah Shivaya.
Mintea. Da! Sigur că da! Dar încearcă să nu îţi închipui că pe lac sunt chestii din alea… cum le zici tu?
Eu: Jet schiuri?
Mintea: Da, aşa! Jet schiuri! Chestiile alea consumă groaznic de mult combustibil! Sunt un pericol enorm pentru mediu. Ştii ce altceva consumă la fel de mult? N-ai să crezi, dar…
Eu: Ok, dar hai să medităm acum, te rog da? Om Namah Shivaya.
Mintea:  Sigur! Eu chiar vreau să te ajut să medităm! Şi fix de asta vom sări peste imaginea cu insulă din mare sau din lac, pentru că este clar că nu merge aşa. Deci este mai bine să ne închipuim că eşti o insulă… într-un râu.
Eu: Aha, adică aşa ca insula Bannerman, din râul Hudson?
Mintea: Da! Exact aşa! Deci în concluzie să medităm la imaginea asta- închipuie-ţi că eşti o insulă în mijlocul unui rău. Toate gândurile care plutesc pe lângă tine în timp ce meditezi sunt doar curenţi naturali ai râului, pe care tu, fiind o insulă, poţi să îi ignori fără probleme.
Eu: Stai puţin, parcă la început spuneai că sunt un temple…
Mintea: Aşa este, scuze. Eşti un temple pe o insulă. De fapt, eşti şi un templu şi o insulă.
Eu: Şi sunt cumva şi rău?
Mintea: Nu, gândurile tale sunt răul.
Eu: Opreşte-te te rog. M-ai înnebunit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s