Fără toalete emoţionale viaţa are miros


Când am fost mică am primit foarte des gândurile următoarele: “ Iubeşte-l pe aproapele tău mai mult decât pe tine”.  Am fost dintotdeauna foarte grijulie şi iubitoare cu cei din jurul meu. Încă din copilărie ştiu că adoram să-mi ascult prietenii de joacă şi ei mă ştiau că fetiţa care ne ascultă şi de multe ori are grijă de noi. Întotdeauna am dăruit mult şi de foarte multe ori nu am cerut ceva înapoi.  Când eram mică şi primeam o ciocolată eu o împărţeam până la ultima bucăţică.  Uite că am dezvoltat în mine încă de mică o iubire foarte frumoasă către cei din jurul meu.

În adolescenţă eram “mama răniţilor”. Băieţi, fete, prieteni, dusmani:) veneau rând pe rând să îi ascult şi să îi ajut în poveştile amoroase, traumele primei iubiri înşelate şi alte aviaoane de adolencent. Îmi plăcea şi o făceam cu dragă inimă. Ei au simţit asta şi uite aşa am testat eu încă din liceu ascultarea.

De ce povestesc toate astea? Pentru că ştiu că ceea ce se întâmplă în viaţa mea poate să rezoneze cu ceva din povestea ta.  Hai să mergem împreună mai departe şi să vedem ce ne luăm fiecare din articolul acesta. Da, îmi doresc ca de fiecare dată să pleci la citit cu gândul şi întrebarea :” Ce îmi iau eu din asta?”

Când am ajuns la facultate am întâlnit un om tare drag sufletului meu. A fost iubirea aceia pură pentru care eşti recunoascatoare toată viaţa. A fost momentul în care eu am început să-mi las iubirea din interiorul meu să iasă la suprafaţă.  Am iubit nebuneşte. Simţeam că pot să merg alături de acest om până la capătul lumii. Încet încet iubirea mea a început să fie sufocantă. Începusem să-l iubesc pe el mult mai presus decât pe mine şi ghici ce încet încet el a început să se sufoce. Iubirea mea îi invada spaţiul. Eu căutam validarea mea în el şi începusem să mă pierd pe mine în  căutarea lui.  Concret: pentru că nu învăţasem să mă iubesc pe mine iubirea pe care o dăruiam lui era sufocantă şi apăsătoare. Încet încet relaţia s-a transformat în ceva care cred că este mai potrivit pentru amândoi.

La un moment dat viaţa mea s-a transformat. Am început să mă pun pe mine pe primul loc. Cum puteam eu oare să daruisc iubire sănătoasă dacă nu imi ofeream înainte de toate mie acest privilegiu? Ei bine aici a început distracţia. Am început să descopăr frumuseţea mea pură. Am început să fiu mândră de cine sunt. Am început să mă respect şi să mă iubesc. Cuvinte mari. Sentimente şi mai mari.  În momentul în care mi-am îndreptat atenţia către mine au început să se rezolve lucrurile şi în jurul meu. Rolul de “mama răniţilor” era lăsat în urmă.  Acum eu deveneam cel mai important om din viaţa mea.

Şi să vezi surprize surprize cu Alexandra Dragomir:

  • Am avut prieteni care au strigat în gura mare că nu le mai ofer timpul cuvenit;
  • Am pierdut oameni pe care îi consideram foarte importanţi, dar care pur şi simplu nu acceptau că eu am nevoie de timpul meu cu mine;
  • Am câştigat pas cu pas o relaţie frumoasă cu mama- schimbând eu ceva la mine şi ea a început să mă vadă altfel;
  • Am câştigat o relaţie de iubire sănătoasă, liniştită şi împăcată pentru care sunt recunoascatoare;
  • Am refuzat să mai ascult toate balivernele, plângerile şi frustrările oamenilor pentru că am înţeles că nu le făceam bine ci mai degrabă îmi făceam rău mie şi lor în egală măsură. Aşa sita s-a cernut şi au rămas oamenii potriviţi lângă mine.

Pas cu pas am văzut că mă simt bine fără acei prieteni  pe care eu îi lăsăm să mă folosească ca pe o toaletă emoţională. Am observat că am mai multă energie să fac lucrurile care îmi plac şi care la un moment dat se întorc şi aduc valoare în viaţa celor care aleg să-mi stea alături.

Ce am învăţat eu?  Acum mă respect şi am renunţat la a mai fi toaleta emoţională pentru oamenii din jurul meu. M-am simţit extraordinar când am spus NU unui val de plângeri, văicăreli şi alte avioane telenovelistice în favoarea unor discuţii care duc către rezultate mai bune decât cele din prezent.

Aşa că sfatul meu pentru mine este să mă respect în continuare şi să primesc în viaţa mea oameni care sunt dispuşi să facă ceva cu viaţa lor nu doar să vorbească despre cât de rău le este. În plus, sfatul meu pentru mine este să fiu atentă când am tendinţa să îmi folosesc prietenii ca toalete emoţionale şi să mă opresc la timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s