Se tot vorbeşte în stânga şi în dreapta despre credinţe limitative şi aproape că am ajuns să ne pierdem în prea multe detalii, articole şi alte avioane. Bine ziceau cei de la radio Gherrilla că prea multe articole, informaţii de dezvoltare personală duc uneori la nevroze. Acum ştim că uneori ce-i prea mult strică.

Dincolo de toate acestea am să vă povestesc despre una dintre credinţele mele puternic înrădăcinate. Primul pas la mine a fost cumva “ să o miros” pentru că ea stă atât de ascunsă uneori sub o feţişoară plăpândă şi nevinovată încât îţi este aproape imposibil să o vezi din prima. Ştii când am început să o miros? Când a început să doară. Păi da, pentru că până nu a început să doară nici măcar nu am băgat-o în seamă. Mi-am învăţat fiinţa să fie rezistenţă. Să stea în picioare chiar şi atunci când este lipsită de vlagă. Numai că la un moment dat credinţa asta doare atât de tare încât simţi că urmează să cazi din picioare. Înainte să îţi spun exact cum am denumit-o eu pe această credinţă hai să îţi povestesc câteva întâmplări care m-au ajutat să o descopăr.

Totul se întâmpla acum vreo doi ani. Veneam de la un potenţial client. Întâlnirea a fost frumoasă, doar ca al meu corp era mult prea slăbit. Oboseala şi lipsa unei alimentaţii sănătoase( aşa zic în mod frumos, dar adevărul gol goluţ era că mâncam din an în Paşte) îmi secau pas cu pas corpul. Eram în faţa clădirii şi am căzut. Mi-am julit mâinile şi picioarele şi simţeam cum pentru câteva secunde am fost “plecată”. Atunci credinţa mea a durut pentru prima oară.

Apoi au fost multe zile în care mâncam o pungă de pufuleţi sau o farfurie cu orez pentru că ataţi bani aveam eu în buzunar. Stomacul meu îmi dădea de multe ori înţepături în tot corpul. Mama simţea că nu îmi este bine, dar eu mergeam înainte. Negam că îmi este rău. Când tu mă vezi nu-ţi trece prin minte că eu sunt şi în povestea asta. Ohooo şi dacă ştii câte mai sunt de povestit. Atunci credinţa mea a început să doară şi mai rău. Plângeam nopţile şi numai eu ştiu prin ce am trecut atunci. Îmi amintesc şi acum de criza mea de stomac. Mă ustura stomacul. Tremuram toată. Eram singură în casă şi îmi era atât de frică. L-am sunat pe prietenul meu şi l-am rugat să vină să stea cu mine. Noaptea aia a fost noaptea în care credinţa mea mi-a produs cea mai mare durere fizică.

În noaptea aia mi-am promis mie că renunţ la credinţa asta a mea. Atunci am “văzut-o” pentru prima oară râzându-mi în faţă ca un copil răsfăţat. El mă ţinea în braţe şi îmi dădea toată iubirea din lume, dar nu-mi putea el luă durerea. Eu am creat-o şi tot eu aveam să o transform. Aşa că în seara aia am hotărât să o transform. Nu mai aveam nevoie de ea.

Vrei să ştii cum am denumit eu această credinţă care ajungea pas cu pas să-mi distrugă sănătatea? Ştii ce îmi repetam eu zilnic în subconştient? Zilnic îmi spuneam “Alexandra, tu nu ai nevoie de bani ca să îţi urmezi pasiunea” şi ca să punem un titlu credinţei am denumit-o “ BANII UCID PASIUNEA”.

Am aşteptat să ajung până la durerea aia care aproape te distruge şi cine a avut probleme cu stomacul sigur mă înţelege. Am aşteptat să ajung în durere ca să deschid ochişorii şi să văd credinţa asta. Ce a urmat apoi a fost de vis. Uneori viaţa mea a avut nevoie de decizii radicale. M-am luat “de mână” şi m-am asezat să scriu care îmi sunt soluţiile de ieşire. Au ieşit trei variante mari şi late şi tot ce am făcut a fost să mă ţin de ele. Acum doi ani am înţeles că pasiunea mea are nevoie şi de bani ca să poată să crească. Am fost radicală şi am pus piciorul în prag. Corpul meu se simţea din ce în ce mai bine.

Ce am învăţat eu din asta?

Pasiunea are nevoie de bani– poţi să-ţi dezvolţi pasiunea şi în acelaşi timp să păstrezi şi banii în ecuaţie. Astfel, vei avea energie pentru a creşte pasiunea ta. Merit să fiu de folos celor din jurul meu şi ÎN PRIMUL RÂND MIE. Da, poate să sune egoist şi poate aşa şi este, dar gândeşte-te că nu poţi salva lumea cu stomacul gol.

Banii susţin o pasiune să crească– Când am început să iau decizii radicale, banii au început să vine în viaţa mea şi am avut de unde să investesc în mine şi implicit în pasiunea mea. Şi uite cum fiecare carte cumpărată, fiecare eveniment plătit, fiecare serviciu achitat oferă mai multă claritate şi forţa pasiunilor mele.

Banii generaţi de pasiunea ta aduc şi mai mulţi bani din pasiunea ta– Este genial să vezi cât de uşor se împrietenesc bacnotele între ele când vin din lucrurile care ţie îţi fac plăcere.  Când ai o pasiunea şi mori de foame, pasiunea ta moare şi ea cu tine de gât. Nu-i păcat să nu-i dai şansa să crească alături de tine.

Banii generaţi din pasiune formează o energie divină- când am luat primii bani pe şedinţele de coaching a fost un moment divin. Primul om alături de care am lucrat atunci mi-a oferit 50 RON şi am simţit că acei bani sunt cea mai mare comoară din viaţa mea. În fiecare lună îi reinvesteam în mine şi mă reîntorceam în întâlnirile de coaching şi mai bună putând astfel să fiu de mai mare ajutor.

Aşa mi-am descoperit eu o credinţă şi am reuşit prin decizii radicale să o înlocuiesc. Asta este povestea mea şi dacă eu am ajuns prin durere să îmi deschid ochii sper că tu să o faci cu mult înainte să înceapă să doară. Înainte ca foamea să te împingă la respect faţă de fiinţa ta.