Îmi dai şi mie o validare?


1080530_10151917950523716_1152888919_nValidarea este un cuvânt pe care să îl folosim atunci când ne referim la cartelele de metrou şi cele de RATB.  Facem o validarea a cardului de călătorie şi acesta este modul în care ne este permis să intrăm şi să călătorim cu metroul sau prin validarea cardului Ratb stăm departe de o amendă grasă. Folosim validarea asta ca să mergem uneori din punctual A în punctul B. Plătim chiar şi un abonament ca să avem de unde valida. Avem reducere dacă suntem studenţi, iar dacă nu… să fim noi sănătoşi că ne descurcăm.  Împrumutăm din când în când cartela şi pentru prieteni dacă avem abonament cu 62 de călătorii. Validarea are valabilitate de o lună după care alergăm până la metrou şi dacă avem ghinion chiar stăm la coadă pentru a cumpăra un nou abonament demn de validare.  Dacă avem “imprudenţă” să călătorim prea mult vom avea nevoie de buget adiacent pentru cartele suplimentare.

Hai că te asigur că nu am luat-o razna. Am în minte o legătură. Hai să începem.  În primul rând dau o tură la dicţionarul de sinonime şi găsesc că “a validă” este sinonim cu  “a confirma, a recunoaște valabilitatea”. Acum să vorbim despre oameni şi validare. Ştiu că aici începe să fie mai dificil decât în cazul abonamentelor Ratb şi a celor de la metrou deşi în mod surprinzător dacă îmi provoc puţin mintea sigur găsesc nişte asemănări izbitoare.

Iată trei legături între validarea cartelei de metrou şi validarea căutată de oameni.

 Cautăm uneori validare ca să meargem din punctul A în punctul B. Sincer vorbind, de câte ori ne-am surprins căutând în ceilalţi validare pentru drumul pe care noi ni-l doream. Deşi ştiam sigur că vrem ceva tot trebuia să îl întrebăm pe x-ulescu dacă traseul pe care am pornit este bun. Cum Dumnezeului să ştie x-ulescu dacă traseul ales de noi este bun pentru noi? El abia îşi vede de viaţa lui.

Suntem în stare să plătim „abonamente” ca să fim validaţi de ceilalţi– Eşti într-un anume cerc de prieteni cu o avalanşă de fiţe şi tu ca să rămâi validat de grup ai nevoie să faci multe sacrificii, să plăteşti bani grei ca să te ridici la nasul lor, să-ţi faci parcă abonament la obiceiurile şi visurile lor doar ca să ai şi tu apartenenţa la un grup.

Sărim din validare în validare– Cum cartela de metrou în general este valabilă o lună aşa şi noi facem cu validările. Ai fost validată de părinţi ieşi în lume şi mai cauţi alte persoane care să te valideze. Şi dacă le căutăm este logic ca ele se arată. Apare un şef demn să te valideze. Singură îţi găseşti un prieten care să te valideze. Apoi când prietenul te-a validat simţi  nişte “nevalidări” din partea părinţilor şi mai faci 10 şcoli ca să recâştigi validarea lor. Când ai terminat cu toate astea vine hodoronc tronc un copil căruia îi dai mai departe lecţia validării aşa cum a fost învăţată şi aplicată şi de tine.

Validarea asta are un aspect important. Cartela de metrou nu poate să fie validată printr-un dispozitiv din interiorul nostru, însă validarea persoanei mele o pot face eu în interiorul fiinţei mele. Oricât de mulţi oameni din exterior îmi vor valida existenţa şi valoarea tot o să vină un moment în care eu cu mine nu am să mă simt bine. Mă uit la oamenii din jurul meu şi ştiu că unii dintre ei sunt deja validaţi de cei din jurul lor, dar când vine vorba să îţi vorbească sincer, acceptă că ei pe ei nu s-au validat încă.

Cum s-o face validarea asta personală? Nu ştiu secrete magice şi reţete fantasmagorice. Ştiu sigur un exemplu dur din partea mea. Ştii ce am făcut eu? Am căutat validare din partea alor mei. Eram “cea mai deşteaptă din familie” şi trebuia să îmi păstrez tronul. “ Uite ce lucruri mari fac eu…nu-i aşa că sunt tare… hai te rog mamă mai spune-mi cât de minunată sunt”.  Încet, încet m-am îndepărtat de validarea alor mei şi nu pentru că am aplicat super tehnica OZN-istică X ci pentru că pur şi simplu am găsit ceva mai interesant de făcut pentru mine. Hmmmmm… am mai căutat validare într-un alt loc. În relaţie. Îl disperam pe săracul om cu întrebări tâmpiţele prin care eu îmi căutam validarea. Într-o zi am zis “ Bai nene, este cam obositoare faza asta cu validarea. Mă chiar consumă nu glumă”.  M-am apucat de treaba mea şi am văzut că îmi place. Au început să se vadă rezultatele. Rezultatele îmi dădeau din ce în ce mai multă energie. Făcând pe bune treaba în folosul meu nu am mai avut timp să fac treaba pentru a fi validată de cei din jurul meu.

Dacă mă întrebi cum dispare faza asta cu dorinţa aprinsă de-a te valida prin ceilalţi… Eu prin ceea ce am trăit pot să spun aşa… când m-am apucat de treabă serioasă şi am început să fac conştient ce îmi plăcea mie cel mai mult au început să dispară dorinţele de validare. Pur şi simplu nu mai aveam timp de ele. 

Când simţi că apare şi în viaţa ta un semn de dorinţa de validare prin ceilalati zic să te iei deoparte şi să observi în primul rând cum se manifestă validarea la tine. Apoi alege un prim pas( oricât de mic ar fi el ca să înlocuieşti validarea cu altceva). Observă ce produce acest pas şi mai fă încă unul până când simţi că ai înlocuit validarea cu altceva de care viaţa ta are nevoie. Când aduci validarea personală din tine instant or să apară şi oameni care vor vedea că tu străluceşti. Asta se va întâmplă natural. Mulţumesc Monica pentru fotografie şi pentru că ai văzut strălucirea din mine. 

Merităm o viaţă mult mai frumoasă în comparaţie cu viaţa unei cartele de metrou. Am zis-o. Îţi mulţumesc omule drag pentru că ai citit acest articol. Dăruieşte-l unui om fain din viaţa ta şi poate aşa atingi nişte butoane şi în cei din jurul tău.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s