Jos şi sus


DCIM100GOPROAm înţeles acum un lucru minunat despre mine şi despre oamenii care îmi sunt alături. Viaţa noastră este presărată cu momente înalte şi momente în care ne simţim mai mult decât jos. Am simţit rând pe rând şi am fost şi acolo sus şi acolo jos. Drumul meu a avut nevoie să meargă peste tot şi din toate să îşi ia resursele să meargă mai departe.

Suntem în căutarea unei pasiuni, a unei vocaţii care să ne aducă fericirea mult prea râvnită. Vrem să avem succes şi să fim antreprenori buni. Vrem să avem prieteni, familie şi  bucurii multe. Vrem sănătate şi peste tot în jurul nostru se îmbină două lumi- una a războiului şi una a păcii. Toţi vrem să fim în tot timpul în lumea păcii băgând sub preş ce este negru şi mai puţin frumos.

În cele ce urmează am să vă povestesc cu dragă inimă despre una dintre perioadele mele de cumpănă. O perioadă în care am fost mai mult decât jos. O perioadă în care simţeam ca al meu corp nu va mai rezista. Povestesc momentele acestea pentru că mie mi-a fost clar că mi-au fost de ajutor şi m-au făcut să înţeleg şi accept durerea că fiind parte dintr-o poveste în care acum mă simt bine şi împlinită. Am înţeles atunci că orice decizie înaltă vine la pachet şi cu multe provocări.

“Am luat decizia să merg pe drumul meu. Ştiu care îmi este pasiunea şi merg alături de ea.“ Era ultimul an de master la ASE şi am hotărât să renunţ tocmai acum la acest drum pentru că pur şi simplu nu mai era al meu. Când am plecat în ziua aia din ASE am simţit o eliberare minunată, am simţit că umerii îmi erau mai uşori şi că în sfârşit pot să fac ce îmi doresc cu adevărat full time.

 În perioada imediat următoare am aflat cum este să mănânci o zi întreagă o pungă de pufuleţi, cum este să nu mai ai la zi toate plăţile către întreţinere, cum este să mergi mai mult pe jos, cum este să mănânci cu bucurie unicul iaurt cu fructe pe care îl mai aveai în frigider.  Au fost momente în care îi mulţumeam lui Dumnezeu că mă ţine în viaţă şi mă simţeam recunoscătoare pentru fiecare colţişor de pâine pe care îl aveam. Au fost zile întregi când citeam de dimineaţă până seara, când învăţăm non-stop, când mă bucuram de cât de multe lucruri îmi dăruieşte Dumnezeu. Au fost zile în care durerea fizică era alinată de gândurile mele frumoase legate de ce învăţam şi ce simţeam că am să dăruiesc lumii care încă mă ţine lângă ea.

Zilele acelea ar fi putut fi de coşmar pentru mulţi dintre noi. Eu eram conştientă că vor trece şi munceam constant. Ştiam că acolo sus cineva mă iubeşte şi nu îmi va da să îndur mai mult decât pot duce. Durerea fizică mă însoţea, însă ştiam că am un vis de îndeplinit. Ştiam că vreau să las ceva în urma mea şi simţeam că merit să-mi urmez drumul.

Pas cu pas lucrurile s-au aşezat şi au început să vină lucruri din ce în ce mai frumoase către mine. Pasiunea mea pentru coaching trăia şi înflorea acum deşi a trecut prin experienţe groaznice.

Ce am învăţat eu din perioada aia în care am fost jos?

Drumul îţi este mereu testat şi validat- o decizie rămână o decizie, ea nu cuprinde tot procesul de după decizie. Pas cu pas îţi apar în cale tot felul de provocări care îţi pun întrebarea “ Eşti tu sigur(ă) că acesta este drumul pe care îl vrei?”. De răspunsul tău depinde prezentul şi viitorul tău.

A fi freelancer vine la pachet cu multe provocari- drumul unui om care ia decizia de-a fi freelancer nu este pavat cu lapte şi miere… mai are şi bolovani grei de cărat. În lumea în care trăim toate mesajele astea pozitive ne demonstrează că drumul este atât de frumos şi parcă se construieşte o imagine de basm din care scoatem toate pasajele alea în care mai vine şi un “balaur”.  Ele există şi dacă nu ne asumăm să trecem şi prin ele atunci ne vom afla într-o fugă continuă.

Dacă fugi în permanenţă de durere nu ai şansa de a învăţa din ea– Lucrurile pe lumea asta nu sunt pozitive şi atât. Când te hotărăşti să construieşti ceva durabil în viaţa ta ai de trecut şi prin bine şi prin rău. Ceea ce face diferenţa stă în modul în care începem să privim lucrurile care se întâmplă în viaţa noastră. Fuga permanentă de durere face durerea să revină până când noi luăm decizia să facem ceva cu durerea respectivă. Orice durere băgată sub preş în timp va începe să miroasă şi să se agraveze.

Când porneşti pe drumul pasiunii tale ai nevoie de perseverenţă şi curaj– Lucrurile nu se construiesc cât ai bate din palme. Cu mult curaj şi perseverenţă construieşti pas cu pas. Indiferent de ce voci auzi în jurul tău… tu îţi asculţi intuiţia şi mergi înainte. După un timp cei care îţi spuneau că ce faci tu este o nebunie… îţi devin aliaţi.

Viaţa mea a fost şi sus şi jos şi tocmai din acest motiv sunt ce sunt astăzi.

Şi sus şi jos sunt lumi din care tu îţi iei energie să mergi mai departe într-un mod sănătos pentru tine. Viaţa este ca o ieşire pe derdeluş în care eşti când sus când jos.

 

Un răspuns la „Jos şi sus

  1. foarte adevarat! Eu ,am incercat de multe ori sa fug de durere si crede-ma ca m-a ajuns din urma ,oriunde m-am ascuns…nici in zi de azi nu imi stiu vocatia…dar sunt mereu in cauatare de ea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s