Sunt în metrou şi mă bucur să văd în dreapta mea o femeie cu o proteză la mână, dar care are un zâmbet superb. Îi zâmbesc şi apoi îmi îndrept privirea către două fetiţe. Ghici ce? Plănuiau o petrecere a magiei. Simplu şi natural pictau parcă o lume de poveste. Se bucurau şi acolo în lumea lor nu există vreo limitare. Povesteau despre vise şi visuri. Una dintre ele povestea că a avut un vis cu o pensulă fermecată care picta rochiţe. Cealaltă îi spunea că la un moment dat a visat că un vis mergea în vacanţă.  Îşi imaginau că ele vor merge împreună la şcoală magiilor şi acolo vor învăţa dintr-o carte magica:) O minune de conversaţie. O lume în care joacă există pretutindeni… în gânduri, în visuri, în realitate.

Toată ziua am purtat fraza asta cu mine…”Un vis care mergea în vacanţă”.

Avem toţi câte un vis de care ne prindem şi parcă ne conduce viaţa. El merge mereu înaintea noastră şi noi tot alergăm după el, iar visul  parcă se tot ascunde de noi în dorinţa lui de a avea libertate. Ne simte respiraţia în ceafă. Noi suntem mereu în lupta către a atinge acest vis. El vrea libertate. Dacă visul nostru are şi el nevoie de vacanţă? Suntem noi dispuşi oare să-i dăm câteva zile libere sau mergem cu multă încăpăţânare spre atingerea SUCCESULUI.

Ce simt eu acum să împărtăşesc cu tine?

Fiecare vis are nevoie de un spatiu– ne prindem cu toată forţa de visul nostru, îi planificăm zilele, îi facem o strategie, îi dăm nişte direcţii de mers şi el pur şi simplu trebuie să execute. Şi dacă totuşi nu-i aşa… Dacă visul nostru are nevoie de spaţiu. Dacă visul nostru are nevoie să fie susţinut şi atât. Simt că visul nostru ar fi fain să fie lăsat liber să crească. Ce atât control la orice pas? El vrea să fie un creator nu un executant al ordinelor noastre. Ce face visul când simte că noi ne agăţăm de el… pleacă. Lui nu-i plac oamenii dependenţi. El are nevoie de oameni puternici capabili să schimbe perspectiva din care văd lumea.

Visul tău are nevoie de concediu de odihnă– ai simţit vreodată că pur şi simplu chiar dacă munceşti mult la un proiect acesta nu funcţionează? M-am întrebat acum de ce nu funcţionează unele proiecte. Răspunsuri au venit multe. Iau unul. Iată-l. Proiectele au nevoie şi ele de relaxare, au nevoie să le dăm voie să se odihnească, să lăsăm ziua lor să vină şi apoi cu răbdare să le fim alături. Un vis mare are nevoie de tine pe o perioadă lungă, doar ca şi el mai are nevoie de acele perioade în care pur şi simplu să stea şi să îşi odihnească oasele.

Unde merg visurile care nu se îndeplinesc? Eu cred că atunci când un vis nu se îndeplineşte în viaţa ta merge către alt om care are mai multă nevoie de el decât ai tu acum. Important este că atunci când vremea este potrivită se reîntoarce şi în viaţa ta. Eu cred că atunci când un vis nu se îndeplineşte este şi pentru că nu suntem încă pregătiţi să-l susţinem pe viitor. Este ca şi cum ai avea un copil. Dacă a venit în viaţa ta, acest copil are nevoie de un părinte capabil să-l ajute să crească sănătos.

Îţi împărtăşesc că în momentul acesta din viaţa nu ştiu unde mă găseşte viaţa peste 10 ani. Aşa şi? Nici nu vreau să ştiu unde am să fiu în 10 ani. Ştii ce am câştigat în ultimii ani? Libertate… şi ea se va exprima în următorii ani sub diferite forme. Anul acesta am renunţat la obiective. La ce bun atât control şi presiune pe visul meu? Îl trăiesc zi de zi şi îl susţin. Dacă el vrea să mergem într-o direcţie şi eu simt că acolo îmi este bine… merg alături de el. Am hotărât că viaţa mea are nevoie de obiceiuri şi atât. Are nevoie de focus şi iubire exprimată în moduri simple şi naturale. Viaţa mea trăieşte acum în visul acela pe care de mult timp îl doream, dar nu ştiam cum să-l exprim în cuvinte. Visul de astăzi a venit lângă mine pentru că ştie că sunt pregătită să-l primesc în viaţa mea şi să-i dau libertate să se exprime cum vrea el mai frumos. Visul meu are nevoie de “relaxare concentrată”.

Îţi spun din tot sufletul că am avut perioade lungi în care mă agăţam de un vis, de un proiect şi ghici ce se întâmplă. Munceam pe rupte şi nu ieşea mare lucru. De ce cred eu că nu ieşeau lucrurile? Nu-i dădeam libertate visului meu să se exprime. Îl limitam. Doream să-l controlez şi să-i spun eu cum să se manifeste. Ei bine cu un vis nu funcţionează aşa. Un vis are nevoie să fie lăsat liber.

Cele două fetiţe de la metrou mi-au amintit că visul meu are nevoie să se simtă lângă mine ca într-o vacanţă. Am scris mult, dar ce simt să repet este că ….visul nostru nu suportă să ne prindem de el cu toată forţa noastră ci are nevoie să-i oferim libertate, susţinere şi acceptare.  El este un creator care fuge cât poate de mult de şefii autoritari.

Are nevoie de prieteni pentru o viaţă.