Oamenii care aduc lumina


_MG_0020bEste ora 12:00. Ceasul meu este înainte aşa că mai am timp de plimbărit. Sunt în parcul  Lumea Copiilor din Tineretului. Îţi aminteşti de mirosul acela frumos de iarbă proaspăt tunsă? Miroase a viaţă. Deşi am mai fost în parcul acesta de multe ori, descopăr că mai avea o parte pe care nu o explorasem până acum. Culoare, un nou teren de basket, carusel, jucării, o fântână superbă şi pas după pas descopăr parcul aşa cum nu l-am mai văzut de multă vreme. Privesc prin ochii parcului şi mirosul de iarbă proaspăt tunsă îmi aduce aminte de copilărie. Păi o trăiesc şi acum. Cum aşa? Am libertate să fiu, să fac, să cred, să colorez, să-mi aleg o vocaţie plină de culoare şi să iubesc. Paşii mă poartă prin parc. Habar nu am dacă am să ajung la timp. Dar ce este timpul? Las lucrurile să curgă. Plutesc în natură şi zâmbesc oamenilor pe care îi simt aproape de mine.

Mă întâlnesc cu Anca, Vladimir şi Cătălin. Ne îmbrăţişăm şi mă simt binecuvântată că viaţa mea dăruit oameni minunaţi în jurul meu. Stăm în faţă la metrou la Brancoveanu şi ghici ce facem… fotografii la merele din iarbă. Anca este maestrul de ceremonie şi mă bucur că o văd la joacă.

Plecăm mai apoi spre Atelierele Protejate. Ne întâmpină Simona cu o privire de înger.  Apare şi Iulian, iar mai apoi şi Cătălin. Simt energia unei mari familii care ne primeşte cu braţele deschise. Ana Maria ne vorbeşte zâmbind şi intrăm într-o lume parcă de poveste. Păşim într-o mare familie. Ştii sentimentul acela că eşti acasă deşi mintea ta ştie că nu-i acasă? Păi acasă poate să fie şi aici dacă inima mea aşa simte. Cătălin ne spune povestea centrului. Descoperim că aici sunt oameni care fac lumânări de poveste deşi societatea îi crede cu “probleme”. Nu, nu ei sunt cu probleme.. .ci noi cei care vedem problemele în ei. Sunt oameni care învaţă să se gospodărească… unul este la bucătărie, unul aşează masă, unii fac lumânări, alţii verifică nişte ace care merg apoi către fabrică şi fiecare îşi trăieşte aici viaţa în iubire şi acceptare.

Oamenii ăştia nu au problemele. Pur şi simplu au ales să-şi spună povestea într-un mod diferit. Sunt oameni care se bucură de prezenţa ta fără să te întrebe câte ore de training ai. Oameni care te primesc în viaţa lor cu zâmbetul pe buze. Sunt minuni de oameni care au venit pe pământ să ne spună adevărata poveste a vieţii.

Se aude un glas care ne cheamă la masă. Ne aşezăm la masă împreună. Mai bine de 20 de suflete stau la o masă comună. Înainte să mâncăm ne spunem rugăciunea. Daaaaa….simplu , cu bucurie şi iubire.  Mâncarea are un gust minunat aici alături de ei. Pentru că este plină de iubire şi înconjurată de iubire. După masă alegem să fim voluntari la curăţenie. Fac echipă cu Claudiu. Eu îi şterg vasele de mizerie, el le dă cu axion şi eu apoi le clătesc. Da, suntem o echipă şi el se bucură că poate să fie de folos. Vorbim şi de fiecare dată repetăm procesul. La final ne bucurăm împreună. Bat palma cu el şi apoi coboară scările bucuros că a reuşit. Bucuria aia din ochii lui am să o păstrez pentru mult timp în ochii mei.

După masă ne continuăm lucrul. Cu greu prind şi eu cum să pun cuvintele pe lumânări. Cu răbdare reuşesc să pun două nume( Alexandru şi Marian). Este provocator. Mă afund în treaba asta şi parcă timpul se scurge mai altfel. Când ridic privirea din ceară… dau de fiecare dată de un zâmbet. De data asta este Miki care îmi zâmbeşte fericită pentru că a învăţat să scufunde lumânările.

_MG_9953a

Suntem într-un spaţiu de poveste în care timpul pare că nu mai ţine seama de ceas. Nu înţeleg cum este deja ora 16. Îi iubesc pe fiecare dintre ei pentru că astăzi mi-am adus aminte că iubirea şi fericirea nu are limite şi nici reguli.

Sufletele acestea ne spun o poveste prin tot ce fac şi sunt. Şi ştii de ce?  Pentru că sufletele acestea trăiesc. Am plecat de la ei cu sufletul plin. M-am întors la o plimbare prin parc.

Cu ce rămân eu după ziua de astăzi?

  • cu sentimentul că am ajuns unde îmi este locul, mă bucur că mă joc şi că sufletele de astăzi mi-au confirmat că sunt bine pe drumul meu;
  • iubirea nu are limite şi nici reguli;
  • oamenii cu probleme nu au probleme ci doar sunt văzuţi şi trataţi ca şi când ar avea probleme. Când vezi lumina din ei, ei ţi-o dăruiesc în fiecare clipă;
  • îi iubesc pe aceşti oamenii şi ştii ceva? Ei spun o poveste mult mai frumoasă decât cea din cărţi sau de la super evenimentele de dezvoltare personală. Ei sunt cărţi cu suflet şi evenimente de lumină.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s