Simt cum de multe ori viața mea s-a oprit pentru că pur și simplu a venit gândul “Ce vor zice ceilalți oameni?”. Eram în călătoria mea minunată și mă opream din mers la popasul acesta cu întrebări. Popasul  îmi dădea mereu o stare de neliniște și nesiguranță. Simțeam cum dintr-o dată îmi pierd echilibrul și parcă picioarele mele nu mai îmi ofereau stabilitate. Popasul era plini de dureri și gânduri. Să nu vă mai zic că aveam obiceiul să-mi fac mii de scenarii de cum or să se întâmple lucrurile. Și mereu ca un scenarist neîmplinit ajungeam să îmi văd scenariile neîndeplinite în realitate.

Întrebarea asta mă proiecta direct în viitor. Ce se întâmplă în viitor nu ne interesează. Ziua de mâine poate să nu mai existe pentru corpul Alexandra. Ziua de mâine poate să fie poveste așa cum și eu pot să devin poveste. Oare de ce să stau să-mi proiectez viitorul când nici măcar nu sunt sigură că el există?

Este oră 7 și simt să scriu. Nu știu despre ce, dar pur și simplu îmi las mâinile să călătorească pe tastatură. Ușor, ușor întru într-o stare de flow în care pur și simplu lucrurile curg natural. Le las să curgă și mă bucur de creația mea. Plec la drum cu intenția să-ți fie și ție de ajutor.

Mi-a revenit o amintire din copilărie. Este bunica mea blândă și frumoasă. Știți ce îmi spune bunica acum? Că gură lumii nu o astupă nici pământul. Îți mulțumesc bunica pentru inspirație. Bunica îmi transmite de multe ori mesaje venite parcă din lumea îngerașilor.

Am să va povestesc cum a venit atelierul de creație în viață mea. Era o seară faină și o bună prietenă, Mihaela Provian, m-a invitată la o seară cu fetele. Acolo am desenat și pur și simplu la câteva zile după acea seară magică mi-a fost dăruit atelierul de creație. Pur și simplu l-am primit și i-am dat drumul în lume fără să stau pe gânduri nici măcar o secundă. A fost ca și când praf magic a poposit în viață mea, mi-a oferit un răspuns și o poveste și eu aveam să le pictez în realitate. A fost foarte ușor. Acum suntem o comunitate și mă simt recunoscătoare pentru că pur și simplu am ascultat intuiția aia care voia să-mi ofere un cadou. Am primit cadoul și l-am oferit vieții mele și celor din jurul meu.

Ce am învățat eu din experiența asta?

Intuiția mea, sinele meu superior mi-a vorbit prin atelierul de creație. Atelierul de creație a ajuns realitate pentru că l-am ascultat și pur și simplu l-am ajutat să se materializeze. A fost un singur moment în care parcă am primit inspirație divină. Eu am primit-o și am dat-o mai departe. Apoi am mai tot experimentat momente de genul asta.

Cer ajutor atunci când am nevoie de inspirație. Oamenii nu au întotdeauna răspunsurile potrivite pentru mine și uneori nici măcar eu nu le am așa că am ales să cer ajutor de mai de sus. Nu știu dacă lui Dumnezeu, îngerașilor, sau pur și simplu sinelui meu superior… cert este însă că atunci când am de luat o decizie cer ajutor și lucrurile se întâmplă. Parcă în mod miraculous lucrurile curg și eu sunt un fîn observator al lor. Tot ce este în jurul meu îmi vorbește și dacă mă păstrez atentă lucrurile se leagă și eu îmi iau răspunsurile de care am nevoie. Important este să cer ajutor și ajutorul vine.

Accept că unele lucruri nu se întâmplă când am eu chef. De multe ori dorințele noastre nu vin din locul potrivit. Unele dorințe sunt încărcate cu un soi de energie care dacă s-ar materializă nu ar aduce bine nici mie și nici celor din jurul meu. Dorințele acelea pur și simplu se transformă și le accept astfel. Viață curge parcă în direcția cea mai bună. În acceptarea asta pot să accept și zilele în care mă simt mai rău. Iau și zilele astea cu mine și construiesc zile de lumină. Ai văzut tu oare că unele lucruri pur și simplu nu se leagă? Ei bine, pentru mine atunci când se întâmplă asta este semn că am de ascultat intuiția și de schimbat macazul.

Observ lucrurile care mă înconjoară. Într-o zi, un bun prieten de-al meu, Andrei Silviu, mi-a spus că tot ce întâlnesc în jurul meu sunt proiecții ale mele. Am simțit din prima cuvintele lui și le-am făcut loc în sufletul meu. Așa fac mereu când simt că niște cuvinte îmi sunt de ajutor… le fac loc în suflet și de acolo ele pot să crească precum florile în grădină. Interesant a fost că am început de aproape un an să observ lucrurile care mă înconjoară. Când merg pe stradă observ ce se întâmplă și fac tot felul de legături cu viață mea. Cuvintele lui Andrei au venit să-mi aducă aminte că sunt pe drumul cel bun și că tot ce este în jurul meu este pentru că eu le cer să fie acolo.

Învăț de la flori. Ador florile, le iubesc și le îngrijesc cum pot eu mai bine. Acum câteva zile două dintre ele au căzut în bătaia vântului de la etajul 8. Am mers jos să le recuperez. Îmi era teamă de ce o să descopăr. Erau bine. Câteva frunze rupte și un ghiveci spart. Wow. Au căzut ele de la etajul 8 și aproape nu au pățit nimic. Ei bine, zic că avem multe de învățat de la flori. Mă uit la ele cum pur și simplu stau în liniște și se regenerează.

Am citit mai puțin și am ascultat mai mult. De când am început atelierul de creație citesc o singură carte, “Terapie cu ingeri”. Atât. Viață mea nu a mai simțit nevoia de informații și doar să mă ascult și să văd ce pot să fac mai frumos cu ceea ce deja a acumulat. Îmi dau acum seamă cu bucurie că viață mea știe parcă mult mai multe decât a citit. Ea vrea să fie ascultată și pur și simplu construiește. Creația vine când o las să vina.

 Hai om frumos că-i tare bine cum este acum. Ia momentul asta și stai în el și vezi ce îți spune. Observă lucrurile care te înconjoară și vezi ce înveți concret de la ele. Îți spun sincer că nu există metoda fericirii și nici cei 10 păși ai succesului. Exiști tu în momentul de acum. Privește-te. Ai două mâini, poți să privești lumea, ai două picioare, de vrei să vorbești poți să faci asta, ai oameni faini în jurul tău, ai un colț de pâine pe care poți să-l mănânci, ai apă din plin și ești în viață. El astăzi m-am trezit pur și simplu.

Cei care vor și simt să fie în povestea mea sunt și atât. Asta sunt eu, cu bune și rele și cine simte să fie lângă mine pur și simplu este. Să mă schimb de fiecare dată pentru cei din jurul meu este obositor și inutil. Hai că sunt bine și atrag ce sunt eu. ASTA SUNT EU.