Păsările


_MG_8818aSunt la un concert tare fain alături de un om minunat din viaţa mea. Este linişte. Muzica asta pare să fie pentru sufletele noastre. În jurul meu văd oameni fericiţi care pur şi simplu se bucură. Aud la un moment dat “Păsările astea par că zboară pe ritmul muzicii”. În prima secundă zic WOW. Eu nici că nu m-am gândit vreodată că păsările pot să audă muzica şi apoi pot zbura în ritmul ei. Acum le privesc şi mă bucur de dansul lor.

Este ora 22:00 şi becul din cameră mi-a şoptit cu blândeţe, “ În seara asta stăm pe întuneric”.  Moment fain pentru scris la lumina lumânării. Hai să începem. Despre ce scriu astăzi? Un gând frumos îmi şopteşte că este vremea de scris despre păsări.

Ce simt eu despre păsări?

Păsările dansează şi se joacă toată ziua– Ai privit vreodată dansul unor păsări? Ai văzut cum zboară ele lin şi par că se bucură de tot ce văd în zborul lor? Când ies la dans în oraş nu au nevoie de mari pregătiri. Se iau pe ele şi cu bucurie începe dansul.

Păsările privesc o lume de poveste– Imaginează-ţi că pentru o secundă eşti o pasăre care pur şi simplu zboară deasupra peisajelor de poveste. Le priveşti şi pur şi simplu zbori. Acolo sus nu-i nimic care să mă oprească să văd frumosul din tot. Plutesc şi privesc lumea de poveste. Văd tot ce-i mai frumos în oameni şi mă bucur de fiecare moment al zborului meu.

Păsările cerului nu merg la evenimente, dar cu toate astea sunt libere– Eu simt că libertatea păsărilor este un dar pe care îl primim cu toţii la naştere. Păsările îl păstrează cu simplitate, noi oamenii ne pierdem la un moment dat şi credem despre noi că am pierdut libertatea. Păsările mi-au adus astăzi un mesaj. Suntem toţi liberi în orice moment al vieţii noastre prin simplul fapt că respirăm şi putem lua orice decizie simte sufletul nostru că este potrivită.

Păsările călătoresc neîncetat– Păsările îşi permit să colinde lumea în lung şi în lat pentru că pur şi simplu au ales o viaţă fără “reguli de călătorie”. Am întâlnit mulţi oameni care spun că iubesc călătoriile, dar la un moment distanţă scoatem ditamai papirusul cu motive pentru care visul nostru nu se poate realiza. Sunt mulţi oameni care au găsit un drum spre călătoria în lume chiar şi fără o avere în spate. Da, oamenii aceştia nu au reguli de călătorie. Oamenii aceştia sunt precum păsările.

Păsările ne iubesc prin simplul fapt că zboară şi din când în când mai poposesc la geamul nostru– Păsările îşi dau voie să zboare şi prin zborul lor să ne încânte privirea. Ele oferă iubire prin simplul fapt că zboară. Oare cum aş putea eu să zbor? Făcând ce îmi place şi ce îmi spune inima în fiecare moment al existenţei mele. Toate astea cu încredere că lucrurile curg în cel mai potrivit mod pentru mine şi pentru oamenii care îmi stau alături. Aşa îi iubesc pe oameni.

Păsările nu au griji– La ce bune grijile când există zborul? Când eram mică bunica îmi spunea mereu să nu-mi fac probleme de ce mănâncă păsările cerului. Bunica îmi spunea că de păsările cerului are grijă Dumnezeu. Ei bine acum simt că şi de noi oamenii are grijă Dumnezeu( sau cum este El denumit de fiecare popor în parte). Astăzi o bunicuţă din autobuz mi-a spus că tare bine ar fi să ne aducem aminte de Dumnezeu înainte ca problemele să se aşeze în viaţa noastră. Bunicuţa venea de la spital şi avea o bucurie şi un zâmbet pe care scrisul nu-l poate descrie. Acum simt că grijile fac ca aripile noastre să fie mai grele, iar zborul mai abătut. Merităm un zbor lin.

Păsările coboară şi urcă– Ele iubesc să fie sus în cer, dar şi când sunt jos pe pământ sunt fericite. Uneori noi vrem sus şi mereu acolo. Viaţa mea de acum mi-a adus un dar. Când sunt sus, stau sus. Când sunt jos, stau jos. Ultima perioadă mi-a desenat drumul ăsta.  Mi-am dat seama că o viaţă întreagă am fugit de a “sta jos”. Fuga asta mă ducea mereu la aceleaşi lecţii de care de fiecare dată fugeam. De ce? Pentru că o viaţă întreagă am simţit că “eu trebuie să fiu sus”. Ei bine, acum simt că din fiecare stare îmi iau ce este potrivit pentru sufletul meu. Păsările fac asta în fiecare zi- urcă şi coboară cu bucurie. Când sunt sus se bucură de ce văd jos şi când sunt jos văd ce este sus şi se bucură de noul drum care se arată. Putem şi noi să privim astfel lucrurile?

Păsările au grijă de zborul lor în primul rând– Ca stolul să ofere bucurie celor care îl privesc, acesta are nevoie de păsări care au grijă în primul rând de zborul lor. Dacă eu zbor simplu şi natural lucrurile curg şi în viaţa oamenilor de lângă mine. Cum ar fi ca în timp ce zboară o pasăre să mişte aripile altei păsări? Oamenii se salvează singuri. Eu sunt responsabilă să zbor cu iubire şi rând pe rând lângă mine se vor aduna oameni care zboară.

Ei bine, uite cât de multe lucruri are de învăţat viaţa mea de la păsări. Este loc de zbor în viaţa mea, a ta şi a oamenilor din jurul nostru. Să luăm o pauză şi hai să ne bucurăm de zborul oferit chiar şi de o ceaşcă de ceai. 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s