Când geamul este deschis şi aerul dat drumul


10375963_293642727471529_5926969370886327727_nA venit vara şi călătoria cu 104 începe să fie o adevărată provocare. Multe sufletele se înghesuiesc în acelaşi autobuz unde aerul condiţionat este dat drumul, dar noi, în dorinţa noastră de mai mult dăm drumul şi la geamuri. Ei bine, se întâmplă că nenea aer condiţionat nu mai funcţionează bine şi noi în dorinţa noastră de-a câştiga mai mult primim mai puţin.

Şi cum îmi plac conexiunile îmi dau seama că aşa cam sta şi în viaţă. De alegăm mai cu disparare după aer( care poate să fie simbolul a ceea ce ne dorim cu ardoare) cu atât parcă se îndepărtează de noi şi începe să fie din ce în ce mai mic şi uneori chiar mai greu de obţinut.

Acel ceva către care noi alergăm cu disperare începe să-i fie teamă de noi şi se îndepărtează din ce în ce mai mult. Noi ne înverşunăm şi mai mult şi el merge şi mai departe. Parcă îi dăm putere să călătorească din ce în ce mi departe prin simplul fapt că ne înverşunăm prea mult.  Deşi îl dorim lângă noi parcă îi dăm bani de călătorie.

“Se întâmplă de multe ori să încerci să îţi aduci aminte un nume, dar să îţi fie imposibil, deşi eşti conştient că îţi stă chiar pe vârful limbii. Senzaţia este extrem de puternică şi încerci să îţi aduci aminte cu orice preţ, dar cu cât faci eforturi mai mari, cu atât mai îndepărtat pare el. Întreaga ta fiinţă îţi spune că ştii acest nume, că el îţi stă chiar pe vârful limbii. Atunci de ce nu iese la suprafaţă? Orice ai face, nu va ieşi.

Devi astfel frustrat, îţi pierzi speranţa şi renunţi la orice încercare de a ţi-l aduce aminte. Te duci în grădină şi îţi faci de lucru acolo, sau citeşti ziarul, ori dai drumul la radio şi asculţi muzică, şi dintr-o dată îţi aminteşti numele respectiv. Ce s-a întâmplat?

Numele se afla în subconştient, în adâncurile conştiinţei tale. Cu cât făceai eforturi mai mari de a ţi-l aduce aminte, cu atât mai îngustă devenea poarta care făcea legătura cu subconştientul, cu atât deveneau mai slabe şansele de a ţi-l aminti.” “Miracolele se întâmplă atunci când eşti perfect relaxat şi te afli în aşteptare. “ Osho- Cartea despre nimic.

Ei bine da. Simt că nenea Osho a zis-o mult mai bine decât aş fi putut eu să o spun. Simt că în viaţa noastră prea mult uneori înseamnă mai puţin. Cu cât alergăm să avem mai mult aer cu atât riscăm să facem acţiuni care să împiedice bunul curs ar lucrurilor şi la un moment dat să ajungem să avem mai puţin decât s-ar fi întâmplat dacă am fi păstrat liniştea şi am fi lăsat lucrurile să curgă.

Hai să vă spun un secret. Nu mai cred în obiective rigide, SMART şi alte bazaconii. Cred însă în decizii şi perspective prin care aleg să-mi privesc realitatea. Simt că viaţa este ca o curgere. Că are nevoie să ştie în ce stare vrem să o trăim şi mai apoi ne dăruieşte lucruri pe care uneori obiectivele nu le pot cuprinde.

Când alergăm prea mult după nişte lucruri acele lucruri se simt alergate şi pas cu pas se pierd. Când stăm în linişte şi doar ne arătăm aşa cum suntem noi, lucrurile de care avem nevoie pur şi simplu apar.

De multe ori lucrurile curg. Ce simt acum în viaţa mea sunt trei lucruri care dau energie visului meu:

  1. Mă arăt aşa cum sunt eu( cu bune şi cu rele)– Spun mesajul pe care simte viaţa mea că este potrivit să-l aducă şi mai apoi las lucrurile să se întâmple. Las lucrurile să curgă. Am început să învăţ să simt că sunt în locul potrivit şi că lucrurile se întâmplă în modul cel mai potrivit pentru mine şi pentru oamenii din jurul meu.
  2. Dau din coate în mod constant- Visul meu cam are nevoie de mine. Zilnic las lucrurile să curgă şi le dau o mică mână de ajutor. Este ca şi cum într-o stare de relaxare m-aş afla într-o barcă şi pas cu pas aş mişca fiecare vâslă. Şi uite aşa barca se mişcă. Unde? Nu ştiu exact locul, dar ştiu starea în care vreau să se trăiască viaţa mea.
  3. Observ pentru că merit- Observ lucrurile care se întâmplă în viaţa mea. Caut sensuri. Mă joc. Fac analogii. Îmi pun întrebări. Caut răspunsuri în lucrurile mici de zi cu zi. Observ cum curg lucrurile şi sunt alături de ele. Ştiu în ce stare vreau să îmi trăiesc viaţa, dar ştiu că ea, dacă îi dau şi libertate de exprimare mă poate purta în locuri pe care nici-un obiectiv nu l-ar putea cuprinde. Sunt atentă la ce se întâmplă în viaţa mea şi mă joc.

Astea sunt lucrurile care fac ca aerul condiţionat să fie cât are viaţa mea nevoie la acest moment. Aceste trei lucruri aduc o stare de bine. Construiesc o stare de acceptare de sine şi de relaxare pe care nici-un obiectiv nu mi-a oferit-o. Mă joc şi observ cum lucrurile se leagă mai frumos în viaţa mea şi a oamenilor alături de care lucrez.

Viaţa mea acum este despre joacă, culoare şi despre a avea privirea la locul potrivit pentru fiinţa mea şi a celor din jurul meu. Este intenţia pe care o păstrez alături cu blândeţe în fiecare zi.

ps: Multumesc Anca Bîrleanu pentru fotografie

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s