Camera din faţă


ALEXANDRA EMOTII 1Când eram mică îmi era frică de întuneric. Camera din faţă era mereu plină de mister. Acolo era mereu întuneric şi la mine în minte se derulau tot felul de poveşti. Ştii şi tu…camera aia din faţă care pare plină de poveşti. Atunci când eram mică aprindeam luminile rând pe rând în fiecare cameră până când ajungeam la cea din faţă. Fugeam până la întrerupător cu inima cât un purice şi după ce se făcea lumină… răsuflam uşurată.

Acum rememorez cu detaşare fiecare emoţie. Rând pe rând îşi făceau cuib la mine în suflet sentimente de tot felul. Nu ştiu cum se întâmplă că atunci când rămâneam singură, camera din faţă mă atrăgea cel mai mult deşi îmi era cel mai teamă de ea. Îmi era teamă de ea până ce ajungeam să aprind lumina. Apoi totul părea că se schimbă. Nu găseam nici-un monstru acolo şi părea să se transforme mai apoi  în cea mai liniştită cameră din întreaga casă.

Am crescut şi frica de întuneric s-a mai pierdut şi ea în timp. Camera din faţă a devenit cameră mea. Îmi aduc aminte cu drag verile petrecute în camera din faţă. Era camera mea acum. Adoram să-l citesc pe Eliade în camera din faţă. Îmi plăcea la nebunie să adorm cu radioul deschis. Aici am învăţat pentru olimpiadă de psihologie. Aici scriam în jurnalul meu despre Marius( prima mea iubire). În camera din faţă vorbeam ore în şir la telefon cu cel pe care îl iubeam. Aveam emoţii de fiecare dată când îi auzeam vocea. Îmi aduc aminte şi acum…mă aşezam în fotoliul meu şi pur şi simplu minuntele curgeau diferit acum că îi auzeam vocea. Şi uite aşa, camera din faţă mi-a devenit prietenă bună.

Stau puţin şi încep să curgă conexiunile cu viaţa mea de acum. Oare de ce mi-am adus aminte de cameră din faţă? Ce legătură are această amintire cu viaţa mea de acum? Stau puţin în linişte. Mai beau un pahar de apă şi las gândurile pur şi simplu să curgă.

Uite ce simt eu acum. Camera din faţă este semnificaţia pentru orice provocare din viaţa noastră.

Camera din faţă pare la început întunecată – Când suntem în faţa unei noi provocări există o secundă în care lucrurile par foarte întunecate. Pare să fie cam greu să ajungem la lumină. Începem să construim fel de fel de scenarii. Totul se întâmplă aşa cum se întâmpla şi când eram mici şi ne imaginăm că în camera întunecată stă un monstru. Scenariul curge şi pare să ne împrumute din energie. Timpul trece şi deşi am făcut un scenariu demn de OSCAR, realitatea nu s-a schimbat deloc. Camera tot întunecată a rămas.

Aprindem lumina rând pe rând– Pentru că această provocare pare să fie pe cât de întunecată pe atât de tentantă, începem să ne adunăm energia şi să începem să facem rând pe rând lumină în fiecare cameră până când ne vedem în camera din faţă. Uneori în fuga noastră către fericire am vrea ca în camera din faţa să se facă lumină în mod automat. Ei bine, nu-i aşa în realitate. În realitate ai nevoie să te bucuri de întreaga ta călătorie. Fiecare cameră aduce lumina ei.

Camera din faţă începe să-ţi devină prietenă– Ei bine iată că ai ajuns în camera din faţă. Ai găsit aici lumină. Monstrul nu a existat vreodată. Te aşezi pe canapea şi respiri liniştit. Wow. Ce mai călătorie… Te uiţi puţin în urmă. Vezi multă lumină în spatele tău. Ai călătorit şi iată că ai ajuns. Camera care acum ceva vreme era plină de întuneric, acum este luminoasă şi este gata să îţi aducă o nouă provocare.

Camera din faţă revine– Ai atins un gând/vis/obiectiv sau cum se numeşte în lumea ta această cameră din faţă. A fost provocator, dar uite că ai ajuns la capăt de drum. Eşti fericit. Sărbătoreşti. Începi acum să priveşti în stânga şi în dreapta şi nu ştiu cum, dar din neant a mai apărut încă o altă “cameră din faţă”. Acum ai învăţat o lecţie şi în prima fază renunţi să îţi mai faci scenarii. Gândul tău este pas cu pas să începi să faci lumină în viaţa ta până când ajungi în noua camera din faţă. Cu fiecare nouă călătorie tu eşti parcă alt om.

Hai să îţi spun ce simt acum. Viaţa ne poartă în multe camere. Uneori însă simt că alergăm prea mult. Dacă facem o analogie între provocările care apar în viaţă, camera din faţă şi dorinţa noastră de-a face lumină simt acum să-ţi spun că uneori rolul nostru nu-i să facem lumină în camera din faţă ci doar să o observăm.

Te las cu un gând. Cum ar fi ca timp de o săptămână doar să te observi. Vezi cum te simţi în preajma camerei din faţă. Vezi cum este când pur şi simplu nu ştii unde eşti şi unde vrei să ajungi în viaţă. Vezi cum te simţi când ai reuşit să duci la bun sfârşit un task. Vezi ce simţi când mănânci. Vezi ce simţi când eşti jignit. Observă ce simţi când cineva ţipă la tine. Observă ce simţi când te enervezi. Observă ce simţi când eşti fericit. Observă ce simţi când oamenii trec pe lângă tine şi parcă prin simpla lor prezenţă îţi spun o poveste.

Scrie de simţi toate observaţiile tale. Ce zici?

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s