Când zici că o iei, ia-o


_DSC0017_1Zilele care tocmai au trecut mi-au dăruit o nouă lecţie. Mi-am oferit timp să văd, să simt şi să fiu. Observ cum viaţa m-a purtat în locul cel mai potrivit pentru mine. Am ajuns în locul din care mi-am oferit şansa să fac şi să fiu ceea ce îmi place. Coaching-ul a călătorit în viaţa mea şi mi-a colorat un tablou atât de frumos încât uneori chiar şi eu mă mir de acesta.

Hai să îţi povestesc! Mi-am găsit pasiunea. Am călătorit puţin şi m-am autosabotat până când să-mi dau şansa să merg pe drumul ăsta în modul full time. Am ajuns să fiu şi să fac ceea ce îmi place. Minunat până aici am putea spune. Nu? Dar stai să vezi ce urmează. Am început să lucrez. Mulţumită eram de ceea ce construiam şi încântător este că mulţumirile veneau şi din exterior. Toate bune şi frumoase până aici.

Lucrând pentru mine, aveam o energie minunată. Stăteam uneori şi până dimineaţa şi lăsam creaţia pur şi simplu să curgă. Am înţeles că în drumul ăsta îmi doresc să primesc şi să ofer din plin. Atelierul de creaţie s-a născut şi acum mă vedeam în călătorie alături de el. Ca orice proiect de suflet a avut nevoie de mine. Am investit multă energie. Rezultatele au început să apară şi să tot apară.

La un moment dat, am simţit că am nevoie de o pauză. Mi-am “trâmbiţat mie” că îmi dăruiesc această pauză. Da, căci deşi integram pauze în programul meu, al meu corp mi-a cerut o perioadă în care pur şi simplu să se odihnească. Dacă tot am terminat de citit “Ascultă-ţi corpul” am zis că este momentul să-l ascult pe bune. Pauza bine meritată îşi făcea loc în viaţa mea.

Şi ce să vezi? M-am prins într-un nou proiect. Mi-am zis că dacă a venit către mine înseamnă că am nevoie de el. Am început din nou creaţia şi am uitat de pauză pe care corpul meu mi-o cerea. Mesajele din partea corpului veneau către mine, doar că am ales să le ignor pentru o săptămână. Am lucrat, dar parcă tot ceea ce mă înconjura îmi spunea să mă opresc căci am obosit. Ghici ce? Proiectul nu s-a realizat şi la un moment dat pur şi simplu am lăsat lucrurile să se întâmple şi să accept pauza mult aşteptată.

Lecţia pe care această simplă întâmplare mi-a oferit-o este că atunci când îţi promiţi să iei o pauză, este foarte important să o iei. Oricum, mai devreme sau mai târziu tot la promisiunile noastre ajungem. Ne învârtim cât ne învârtim şi parcă toate mesajele ne conduc către locul pe care l-am promis pentru sufletul nostru.

Aşa că, omule drag, atunci când ne promite ceva, hai să ne respectăm cuvântul faţă de noi. Simt că aşa viaţa noastră va fi armonioasă.  O pauză luată atunci când corpul ne cere asta este ca o binecuvântare pentru a noastră viaţă. În această pauză au loc lucruri tare faine. Ideile vin natural, ai timp să vezi lucrurile şi din alte perspective şi când hotărăşti să te întorci din pauză, lumea ta interioară şi exterioră se completează armonios şi împreună formează o viziune mult mai zveltă şi creativă.

Tu ce simţi? Ai nevoie de o pauză?

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s