Salutare om fain,
Este ora 22:39 şi am sentimentul acela că atunci când te detaşezi de toate, chiar atunci aceste “toate” vin către tine. Astăzi a fost una dintre acele zile în care pur şi simplu am primit. Un copil mi-a vorbit despre conectarea la pământ, am primit un gând “ Poţi să mă pedepseşti oricum, dar te rog, să nu mi-o iei pe Alexandra”, un telefon şi un mulţumesc, un bătrân absolut genial care ne-a dăruit rochiţele soţiei lui, cadouri primite şi dăruite, tort de clătite, două prietene cărora le mulţumesc pentru o seară de poveste şi un cer absolut superb care pare că zâmbeşte cu ajutorul norilor.
Ei bine, daaaa. O zi perfectă. De ce? Cum de s-a întâmplat asta şi eu chiar am fost aici să văd toate astea? Păi da… Când renunţi la tot, totul vine la tine. Şi este un tot pe care pare că-l vezi pentru prima oară. Wow. Nu-l închipuiam aşa. Doamne, este mult mai fain decât aş fi putut vreodată să-l imaginez. Mulţumesc.
“Totul” are şi el o poveste. Ca orice personaj cu puteri magice astăzi alege să vină în lumea oamenilor mari şi să-şi spună povestea. Stă puţin şi respiră. Este obosit de pe drum. A călătorit mult până când să poposească în viaţa mea. Stai aşa şi vezi pe chipul lui cum anii au trecut alături de el. Este hotărât ca în seara asta să-mi împărtăşească povestea lui.
Draga mea, eu, “Totul” sunt alături de voi în fiecare zi. Ştii tu, nu ştiu cum, dar sunt pentru toţi şi peste tot. Doar că voi, oamenii, când eu vin şi vreau să stau alături de voi mă alungaţi cu dorinţele voastre nesfârşite. Hai să îţi spun, draga mea, ieri am vrut să vin la tine, dar ştii cum m-ai alungat… Aşa ca din neant mi-ai zis ce dorinţe ai. Mai fată, tu îţi dai seama, erai lângă TOT( adică lângă mine) şi tu tot îţi mai doreai alte lucruri. Şi atunci eu ce să fac? Plec. Când oamenii nu mă văd, eu plec. Şi plec atât de departe încât mult timp Dumnezeu tot vorbeşte cu mine în încercarea Lui de-a mă apropia de oameni. Se întâmplă în unele zile să plâng. Văd oamenii care au totul, dar tot îşi amărăsc inima cu sentimente de vinovăţie, cu duşmanii, cu dorinţe care mai de care mai ciudate.
Păi, dragă copilă, te întreb acum eu pe tine… Vouă chiar vă place să vă torturaţi? De mii de ani mă tot întreb asta? Eu sunt aici şi vreau să stau lângă voi, doar că voi de fiecare dată fugiţi de mine. Hai să-ţi vorbesc şi despre familia mea. Am fost născut din IUBIRE. Eu le cupring pe toate. Eu ,acest TOT, cuprind toate lucrurile de care tu ai nevoie. Aaaa, da, logic că tu te uiţi la ceilalţi şi crezi că ai nevoie de altceva, eu ţip şi îţi spun zilnic că eu sunt aici şi am de dăruit tot ce viaţa ta de acum are nevoie.
Mă uit la acest TOT. Wow. Are o strălucire în ochi. Zâmbeşte. Este fericit că cel puţin pentru o zi l-am primit în viaţa mea. Îl simt şi văd că mai are să ne spună ceva.
Da, copilă dragă, mai am să vă spun ceva. Hai la joacă! Eu, acest tot, sunt mereu alături de voi. Aveţi suficientă mâncare, aveţi suficienţi bani, aveţi mereu unde pune capul pe pernă, lângă voi vin fix oamenii potriviţi pentru momentul de acum şi totul este potrivit aşa cum este. Căci repet, este suficient în fiecare zi. Aşa că fără griji şi cu încredere înainte. Dacă m-ai primit în viaţa ta pentru o zi, simt eu că de aici înainte călătorim împreună.
Vrei să duci tu un mesaj mai departe? Spune-le oamenilor să devină conştienţi că au în viaţa lor tot ce au nevoie la acest moment. Totul este potrivit. Totul este suficient.
Îţi mulţumesc şi hai acum la joacă.
Gandim prea mult. Uitam de esenta noastra, de prezentul nostru care e acum, aici, si ne transpunem in alte vieti, in viitor, caci acolo e „mai bine”. Si e cumva greu sa renuntam la un TOT viitor, pentru TOTUL de acum, nu?
Asa simt si eu. Iti multumesc pentru comentariu si te mai astept pe blog.