Salutare om fain,

Plânge, plânge, şi iar plânge. Cine este acolo? Se aude un suspin? Cine eşti tu oare atunci când plângi? Draga de ea, plânge în hohote şi de la depărtare se simte durerea din sufletul ei.

Un flăcău cu suflet blând îi spune să se relaxeze, dar dragă de ea, nu poate să facă asta acum. Ce face? Plânge. Plânge şi iar plânge. Când abia ce una dintre lacrimi cade, încă o alta îşi face loc pe obrazul ei. Flăcăul cu suflet blând insistă.” Dar nu mai plânge, căci nu are rost. Oricui i se putea întâmpla.” Draga de ea, plânge. Pare că lumea din jurul ei într-o clipă a rămas suspendată. Este ea cu lacrimile şi trăirile ei din interior. Avea un sentiment puternic de vinovăţie. Nu putea să se relaxeze. Simţea să plângă cu toată fiinţa ei. Avea nevoie să treacă şi prin acest sentiment.

Flăcăului i se rupea sufletul de durere. O vedea cum suferă şi cum parcă ale lui cuvinte nici măcar nu ajungeau la fată. O iubeşte şi dintr-o dată hotărăşte să-i dăruiască iubire. Ei bine, se apropie de fată şi o strânge în braţe. Ce face fata? Plânge şi iar plânge. Pentru moment nu poate să primească iubirea lui. Îl respinge. Tot ce vrea ea acum este să plângă şi să treacă prin acea emoţie de vinovăţie. Este a ei şi draga de ea simte să o trăiască. Plânge şi iar plânge.

Ziua aproape că a trecut. Acum s-a mai liniştit. Flăcăul a plecat pentru moment. Iubirea lui se simte şi acum. Draga de ea, acum s-a mai liniştit. Acum citeşte. A primit un cadou de la o bună prietenă şi simte că acum este timpul pentru “CĂLĂTORIA”- Brandon Bays.  Ca prin minune, cartea asta a venit la momentul potrivit. Ştii tu, omule drag, sentimentul acela când simţi că lucrurile îţi sunt trimise în viaţă de către îngeri? Ei bine, aşa simţea fata. Corpul ei s-a relaxat acum.  Şi-a oferit ore din viaţa ei ca să poată să treacă prin durere şi abia apoi să ajungă la relaxare. Dacă ar fi încercat să ajungă la relaxare direct, ar fi negat starea de vinovăţie. Starea de vinovăţie s-ar fi supărat şi deşi în ziua cu pricina nu ar mai fi spus nimic, cu siguranţă găsea ea un alt moment să recidiveze.

Draga de fată sunt chiar eu. Ei bine, da, ieri am plâns. Şi unde pui că dându-mi voie să trec prin starea asta de vinovăţie şi să plâng am putut ca seara să dorm relaxată şi cu sufletul împăcat. Totul a pornit de la o întamplare aparent simplă. Am stricat un obiect care nu era al meu.  Mi-am dat seama ieri că atunci când am o stare negativă nu-i chiar sănătos să fug de ea ci pur şi simplu să trec prin ea.

Şi ca să nu cumva să cred că lucrurile sunt întâmplătoare, hai să vezi ce mesaj primesc din cartea tocmai începută:

” –Ce pot să fac dacă simt o emoţie foarte intensă? Cum pot găsi pacea interioară în cazul ăsta?

–Nu te mişca. Scufundă-te în totalitate în emoţia aia şi fii conştient de ea. Întâmpin-o cu bucurie. Dacă este o emoţie negative nu fugi de ea. Nu fugi la frigider pentru a mânca ceva, astfel încât să o acoperi prin senzaţiile tale fizice. Nu fugi la televizor astfel încât să-ţi ocupi mintea şi ea să uite de emoţie. Nu-ţi sună la telefon prietenii şi nu dispersa vorbind despre ea. Pur şi simplu, opreşte-te şi simte-o. Accept-o în momentul prezent. Dacă nu vei încerca să fugi sau să te uiţi la ea, ori încă şi mai rău, să i-o pasezi altcuiva, vei descoperi chiar în esenţa ei starea de pace interioară. De aceea, dacă simţi o emoţie puternică, las-o să se manifeste şi conştientizează-o. Nu te mişca. Acceptă-o. “

Citesc şi râd. Aproape că pare ireal. Unde mai pui, că pe nepusă masă în timp ce continuam să citesc îmi revine o amintire din copilărie care pare că m-a marcat şi pare că are multă legătura chiar şi cu întâmplarea de astăzi. Aşa, ca o binecuvântare primesc şi un mesaj de cum pot lucra cu această amintire. Mă pun instant pe treabă şi văd că funcţionează. Wow.

Şi uite aşa flăcăul vine acasă şi pur şi simplu este primit cu iubire. De ce? Pentru că “dragă de ea” putea acum să dăruiască şi să primească. Acceptând stările astea simt că mesajul pe care îl am eu de transmis ajunge cu iubire către oameni.