Salutare om fain,

Viaţa mea de acum este despre redescoperirea jocului.  Mă mai pierd uneori din povestea asta. “O iau pe arătură” aşa cum bine spunea dl Stătescu( profesorul de matematică din generală). Şi arătura are povestea ei. Jocul ăsta îmi aduce linişte în tot acest amalgam de sentimente, trăiri şi emoţii prin care viaţa mea trece la acest moment.

În viaţa mea acum nu-i zen şi atât. Le observ pe toate. Le observ şi pe cele bune şi pe cele rele. Le accept aşa cum pot la nivelul acesta şi merg la joacă în lumea celor mari.

O zi care pare să fie obişnuită se pictează diferit. Trecem prin Centrul Vechi şi pentru că aici părea să nu fie vorba despre ceea ce noi căutăm, ne continuăm călătoria. Ajungem la Universitate. Ghici ce? Aici găsim un grup de tineri la joacă. Fac baloane de săpun. Îi privim. Ne bucurăm. Oamenii se opresc. Peste tot în jur este bucurie şi este joc. Un copilaş cu haine zdrenţuite se bucură de baloanele de săpun. Ochii lui strălucesc. Nu-i pasă de hainele lui. El se bucură şi atât. Baloanele de săpun se tot înălţă. Eu privesc cu iubire către baloanele de săpun. Este o atmosferă în care jocul este la el acasă. Oamenii uită pentru o secundă tot ceea ce este nepotrivit în viaţa lor şi stau lângă baloanele de săpun. Timpul stă. Nu mai vrea să mai plece mai departe. Îi place aici lângă aceşti oameni şi lângă baloanele de săpun. Bucurie şi joc. Toate astea cu ajutorul câtorva beţe, unor sfori de bumbac şi unui bol cu soluţie magică( puţin axion, apă şi glicerină cât cuprinde). Stau neclintită şi mă uit. Râd. Mă simt bine. Mă dau mai aproape şi intru în vorbă cu băiatul care aduce fericirea la Universitate. Dau de privirea lui. Ştii sentimentul acela când dai de o privire care pare să lumineze? În privirea lui este linişte şi frumos. Băiatul blond îmi povesteşte că baloanele de săpun l-au purtat prin toată lumea. Merge în lume şi bucură oamenii.

Simt cum fericirea se vorbeşte în cuvinte simple… baloane de săpun nu obiective smart fără suflet.

Iau seara asta cu mine şi privirea lui plină de linişte şi am sentimentul acela că omul acesta a venit în viaţa mea cu un scop şi cu un mesaj. Care să fie? Nu am idee.

Zilele trec şi din ce în ce mai mult îmi doresc să experiementez şi eu. Vine ziua de duminică. Plec la făcut baloane de săpun. Ştiu să fac? Nu, dar ce contează. Mă joc şi văd ce iese. Dorin şi Andrei se alătură şi uite cum ne găsim noi în Tineretului. Avem parteneri de încredere… beţele din parc, un lighean, două sticle de PUR, şireturi de bumbac şi apă de la robinet.

Începe joaca. Habar nu avem ce se va întâmpla. Iese un balon. Wow. Fericirea invadează corpul. În câteva clipe în jurul nostru se strâng oamenii. Am sufletul cât un purice. Copilaşii se bucură la fiecare reuşită( şi cum noi nu reuşeam prea des să facem baloane, bucuria era şi mai mare). Un copil îşi face curaj şi zice că vrea şi el să facă baloane de săpun. De aici începe bucuria. Lăsăm lucrurile să curgă. Cei mici se bucură. Cei mari privesc, zâmbesc şi se ocupă de partea foto video a întâmplării. Din când în când mai prindem şi noi  o oportunitate şi mai facem un balon. Orele trec. Uităm că ar fi cazul să mai şi mâncăm şi noi ceva. Ne jucam doar… Deşi nu prea ne pricepem la făcut baloane am adus bucurie.

Din ziua asta plec cu un gând. Un om poate să facă tot ce îşi pune în minte în mod autentic şi deloc forţat. Mi-a plăcut ziua noastră de joacă şi ne promitem să mai facem. Când mă gândesc la câtă bucurie a adus experiementul acesta simt că vreau să mai retrăiesc astfel de momente.

Şi ghici ce? Duminica următoare echipa se măreşte. Dorina, Dorin, Simona, Anca, Corina şi Alexandra se bucură de joacă. Baloanele de săpun călătoresc acum la Universitate. Ne echipăm cu beţe din parcul Unirii, luăm detergent de vase şi avem o invitată specială, glicerina. Ne facem curaj. Începe joacă. De data asta treaba începe să iasă. Dacă te uiţi la noi păream nişte oameni mari la joacă. Cei mici se bucurau. Oamenii zâmbesc. La Universitate începe să se strângă lumea. Noi ne jucăm. Baloanele sunt parcă din ce în ce mai faine. Cei mici se joacă printre baloanele de săpun. Ne bucurăm. Ne jucăm şi timpul parcă stă. Avem parcă o singură dorinţă… să nu se termine soluţia.

Ce mai zi de joacă… Duminica următoare mai organizam o astfel de zi de joacă. Cine mai vine?

Ce gând a adus experienţa asta? Fericirea se traduce în puţine cuvinte. Explorează şi porneşte la drum chiar dacă nu ştii cum se fac lucrurile. Simţi… mergi acolo şi arată-te. Când mergi cu inimă deschisă la drum, aduci lumină şi în viaţa celor din jurul tău.