De vorbă cu gândul căruia îi era sete


10294441_770840379614057_5242017600841937080_nSimt să scriu. Nu am idee ce am să scriu, dar pur şi simplu plec de la gândul să ne fie de folos ceea ce se aşterne pe hârtie. La un moment dat mi-am promis că misiunea mea este să găsesc în viaţa asta acel lucru care aduce bucurie în viaţa mea şi a celor din jurul meu şi tot acest ceva să mă ajute să trăiesc în abundenţă.

Simt să scriu. Mulţumesc pentru fiecare gând care trece. Unele gânduri trec pur şi simplu. Vor să mă salute, dar mă avertizează că nu au vreme să stea acum cu mine. Gândurile astea pleacă la drum mai departe. Mai stau puţin şi simt că totul este potrivit. Simt că se apropie un gând. Este mic şi are un zâmbet ştrengar. Îi este cam sete. Îi dau un pahar de apă. Îmi spune că i-am adus bucurie printr-un singur pahar cu apă şi simte să mai zăbovească lângă mine. Eu mi-am promis să am o dimineaţă de reflectat asupra lucrurilor cu adevărat importante din viaţa mea, aşa că îl poftesc lângă mine. El îmi promite să stea în linişte să se odihnească lângă mine câteva ore. Îmi împărtăşeşte că a adus un mesaj pentru sufletul meu şi că atunci când o să simtă îmi va spune despre ce este vorba.

Gândul acesta este jucăuş, dar liniştit. Îl văd cum se aşează pe fotoliu şi se bucură de paharul lui de apă. Se vede că a călătorit drum lung şi că acum se bucură de linişte. Trupul lui este obosit, dar mintea încă ageră. Privirea lui este ca a unui copil de 5 ani care tocmai ce s-a întors de la joacă şi se bucură de cana cu lapte cald.

După o oră de linişte profundă, gândul începe să-mi vorbească.

-Draga mea, îţi mulţumesc pentru că m-ai primit în casa ta, îţi mulţumesc pentru că ai stat în linişte şi nu m-ai bombardat cu întrebări deşi ştiai că am venit cu un scop până aici. Îţi mărturisesc că am mai trecut pe la tine şi anul trecut. Ştii ce, atunci erai ocupată cu “lucruri serioase”, nu aveai timp de mine şi de mesajele mele. Atunci mi-ai spus răspicat “Dragul meu, dacă vrei să-mi spui ceva, spune-mi acum căci eu nu am toată ziua la dispoziţie. Aaaa… şi dacă îţi este sete, vezi că ai o sticlă de apă la bucătărie.” Atunci am plecat mai departe.

Inima mea începe să bată mai cu putere. Simt că gândul acesta are o misiune tare faină. Îmi aduc aminte că la un moment dat am cerut lui Dumnezeu să trimită în viaţa mea acel lucru prin care să aduc bucurie mie şi oamenilor din jurul meu şi din energia căruia să trăiesc în abundenţă. Acum fac legăturile şi simt din ce în ce mai multă deschidere către ceea ce vrea să-mi dăruiască acest gând.

-Draga mea, îţi mulţumesc pentru că mă asculţi şi mă priveşti cu bucurie. Te văd pregătită pentru mesajul pe care eu îl am în desagă.

Acum îi văd pentru prima oară desaga. Era una mare, parcă mult mai mare decât el. Îl văd cum scotoceşte pe acolo şi scoate o foaie de hârtie galbenă. Era atât de veche încât parcă simţeai că la atingere se va sfărâma în mii şi mii de bucăţi. Îl privesc. Cu grijă întinde foaia de hârtie către mine. O aşează cu blândeţe în palma mea şi îmi spune parcă şoptind “ Simte draga mea, căci despre asta este viaţa ta.” Parcă mă cuprinde teama. Simt că este un mesaj mare cât sufletul gândului pe care îl am în faţa mea. Mă opresc din conversaţia cu alte gânduri pentru că dragul de el începe să vorbească.

Draga mea, ascultă cu atenţie când citeşti cele scrisă aici.

Încep să citesc. “ Oamenii sunt îngeri veniţi pe pământ să aducă lumină. Provocările din timpul vieţii îi ajută să uite misiunea lor sau pur şi simplu să facă misiunea şi mai semnificativă. Fix aşa cum eşti acum este cel mai potrivit. În orice moment al vieţii tale sunt oameni care au nevoie de tine fix aşa cum eşti tu la acel moment. Îţi permiţi tu să-i ignori pe cei care au nevoie de ajutorul tău? Ei au nevoie de ajutorul tău. 

Întrebarea de la final mi-a atins sufletul. Răspunsul a venit imediat şi am simţit că viaţa mea este despre a aduce valoare vieţii mele şi a celor din jurul meu fix aşa cum sunt eu în fiecare moment al vieţii mele. Simt cum mesajul acesta a ajuns în fiecare celulă a corpului meu. Este linişte şi parcă totul în jurul meu se realiniază.

-Da, draga mea, exact aşa cum eşti tu acum poţi să stai în preajma oamenilor. Spune-le oamenilor că sunt suficienţi. Spune-le oamenilor că tot ce se întâmplă în viaţa lor este potrivit. Spune-le să nu mai aştepte perfecţiunea pentru a începe să aducă binele în viaţa lor sau a celor din jurul lor.

Tac. Nu mai pot spune nimic în faţa acestui gând. Îi iau mâinile gândului în mâinile mele. Sunt bătrâne şi luminoase. Îl privesc şi îi spun mulţumesc.

-Draga mea, acum plec. Rămâi cu bine. Spune-le oamenilor prin tot ce faci şi construieşti tu… că sunt bine. Eu îţi mulţumesc şi merg mai departe.

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s