Mulţumesc „Viaţă”


10294405_10204159540421110_2986883674028478227_n

Salutare om fain, 

Este dimineaţă şi plec cu inima deschisă către o nouă experienţă. Este linişte. Ajung la locul de joacă. Aici mă întâmpină un topogan şi o sală colorată. Un fluture roz îmi vorbeşte despre libertate. Vorbesc puţin şi îi privesc pe oameni. Mi-e tare drag să tac şi să-i iubesc pe oameni cu o privire blândă.

Îmi revine în amintire imaginea scaunelor de la grădiniţă. Acolo o fetiţă cu buclele alunecând pe spate privea lumea cu ochii ei blânzi şi mari. Draga de ea, se juca… şi se bucura de un nou cântec:” Are mama o fetiţă, cât un ghemotoc/Are mama o fetiţă, cuminţică foc/Veselă şi hărnicuţă unde s-ar afla/ Parcă e o furnicuţă, aşa este ea”.  De atunci a auzit multe cântecele care mai apoi i-au pictat viaţa. Unele cântecele veneau de la părinţi, altele erau inventate de ea şi multe dintre ele veneau de la mediul în care trăia. Pe multe dintre ele le-a cărat în spate, crezând că sunt ale ei până când durerea a învăţat-o să iubească. Din iubire s-a născut pasiunea ei pentru coaching. Draga de ea, a început să cânte în sfârşit un cântecel al ei şi doar al ei.

A fost uşor? Nici pe departe. Draga de ea, la început parcă nici nu ştia ce să mai cânte. Era atât de obişnuită cu melodiile vechi încât pe cele noi parcă le auzea cu greutate. Când s-a hotărât să scrie noi cântecele, au început să apară alţi oameni în jurul ei. Oamenii aceştia erau luminoşi şi o iubeau. Noi cuvinte au început să apară în cântecele ei. Până nu demult nu ştia ce înseamnă “ eu”, căci totul era despre „ei.” Acum draga de ea cântă. Uneori uită versurile, dar simte că aşa este potrivit. Cântă şi se joacă. Cântecele ei ajung acum şi către ceilalţi. Are timp acum să cânte. De ce? Pentru că a renunţat pas cu pas să care cântecele celor din jurul ei. “ Sunt bine” răsună un vers nou. Simt că şi astăzi am să descopăr noi cuvinte pentru cântecelul meu.

Acum, ca prin minune am aterizat într-o poiană fermecată. O zână bună mă întâmpină şi îmi zâmbeşte. Cine este? Este “Viaţa”. Are un suflet mare şi un zâmbet care atinge suflete. A venit pe pământ să fie. A venit pe pământ să dăruiască din ceea ce este ea în fiecare zi. A venit pe pământ să plângă, să zâmbească, să renunţe şi mai apoi să iubească. Privesc ochii zânei. Îi simt călătoria şi simt că nici cântecelul ei nu a fost uşor de scris. Simt că au fost oameni care au învăţat-o cum să cânte. Simt că au fost oameni care au venit în viaţa ei şi i-au dăruit noi cântecele. Simt că au fost cântecele de care s-a desprins cu greutate. Simt că a suferit şi a iubit şi din iubire a început să scrie. La început scria cu ochii în lacrimi, dar ceva o ajuta să meargă înainte. Numai sufletul ei ştie prin ce călătorie a purtat-o “Viaţa”. Ochii zânei noastre spun o poveste. De stai lângă ea, sunt sigură că îţi va cânta şi ţie cântecelul ei.

Aud un spiriduş. Spiriduşul spune că este 10:11 minune şi începem călătoria. Dintr-o dată văd că pe lângă zână s-au mai strâns oameni minunaţi. Fiecare cu lumina şi glasul lui este gata să înceapă călătoria. Aflu cu încântare că vom avea două zile de scris cântecele. Hm!  Mulţumim “VIAŢA” pentru tot ce îmi dăruieşti. Mulţumesc mie pentru ce sunt gata să primesc.

Am trăit două zile de basm. Am respirat lângă oameni autentici care recunosc că vor să-şi transforme cântecelele învăţate de multă vreme. Oameni luminoşi care îşi dau voie să plângă, să râdă, să zâmbească, să audă, să simtă şi să iubească. Suntem diferiţi şi fiecare are cântecul lui. Uneori cuvintele noastre sunt identice, alteori cântecul meu se îmbogăţeşte din cântecul lor şi invers.

Şi pentru că îmi eşti drag îţi spun ce a primit cântecul meu de la mine, de la “VIAŢĂ” şi de la oamenii alături de care am călătorit.

  1. Când aleg să văd imperfecţiunile din viaţa mea, acestea pur şi simplu se amplifică. Atunci când aleg să văd ce-i mai frumos în mine, acel frumos creşte sănătos şi ajunge la mine şi la cei din jurul meu.
  2. Când ţin prea mult de o idee, risc să-mi pierd echilibrul. Le las să vină şi să plece.
  3.  Sunt o fiinţă armonioasă- Sunt în armonie cu toţi oamenii, locurile şi lucrurile din lumea mea înconjurătoare. Las lucrurile să curgă şi simt că merg în direcţia potrivită.
  4. Gândurile care vin acum şi pe viitor către mine sunt benefice şi mă păstrează sănătoasă.
  5. Când ceva se întâmplă şi simţi că îţi pierzi încrederea în tine, spune-ţi:” este prea devreme să renunţi!”
  6. Un copil nu ştie niciodată când se termină povestea.
  7. Sunt în echilibru atunci când renunţ la stabilitate. Când eu sunt în echilibru, mediul în care trăiesc devine unul echilibrat, iar eu renunţ la stabilitate şi SUNT BINE.

Mulţumesc zână ZOIA-VIAŢA şi spiriduşilor minunaţi pe care i-am întâlnit în acest weekend de poveste. Vă mulţumesc pentru am încheiat călătoria prin pictură şi joacă. MULŢUMESC pentru călătoria mea şi a atelierului de creaţie.

Ei bine da, cântecelul meu a mai primit un dar. Aaaaaa şi dacă simţi că vrei să o întâlneşti pe zâna “VIAŢĂ” să ştii că este o zână modernă care are şi pagină pe facebook.

 

 

 

 

 

2 răspunsuri la „Mulţumesc „Viaţă”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s