De curând m-am apucat să învăţ nişte lucruri destul de ştiinţifice de care până nu demult nici nu m-aş fi apropiat. De ce? Pentru că îmi spuneam eu că nu sunt pentru mine şi că sunt informaţii mult prea greu de înţeles. Acum că m-am apucat de învăţat îmi dau seama că nu informaţiile respective erau vinovate ci perspectivă din care eu le priveam. Acum nu trece o zi până când nu stau minim o oră să învăţ aceste lucruri “telefantastice” şi încep să-mi pun întrebări. Răspunsurile vin iniţial dintr-o lume mult prea logică. Pas cu pas spaţiul începe să se extindă, începe să se cureţe şi răspunsurile vin acum parcă dintr-o altă lume. Aflu că ceea ce mă determină să merg mai departe în acest proces de învăţare este CURIOZITATEA. Stau o clipă în linişte şi apoi încep să râd cu poftă. Râd şi iar râd. Trec secundele.
Caut să văd unde pot să mai găsesc CURIOZITATE. Şi uite cum răspunsurile vin rând pe rând.
Găsesc CURIOZITATE în relaţia mea de cuplu– Zilnic îmi dau seama că iubirea nu-i suficientă pentru a forma un cuplu. Descopăr mereu lucruri noi despre mine şi despre el. Mă surprind de multe ori privindu-l cu multă curiozitate şi îmi dau seama că asta mă face să mă îndrăgostesc din ce în ce mai frumos. Am sentimentul că ştiu multe despre el, dar în acelaşi timp simt că ştiu atât de puţine. Curiozitatea mă ajută să-l văd cu adevărat şi să-l redescopăr zi de zi. Căci da… poţi să stai alături de un om 30 de ani şi să nu cunoşti totul despre el.
Găsesc CURIOZITATE în coaching– Când mă aşez în faţa unui om într-o sesiune de coaching sunt curioasă să-l descopăr şi pas cu pas să ducem împreună povestea în locul în care este cel mai potrivit. Sunt curioasă la fiecare întâlnire pentru că în interiorul meu simt că oricât de multe provocări apar în viaţa noastră, există în interiorul nostru ceva magic. Acel lucru magic se arată atunci când simte iubire şi curiozitate.
Găsesc CURIOZITATE în fiecare atelier de creaţie– Simt că fiecare atelier de creaţie pictează parcă o lume nouă. O lume neştiută. O lume care mă surprinde. O daaaa. Îl susţin de aproape un an, dar de fiecare dată energia este diferită. De ce? Pentru că atelierul este construit de oamenii care îi calcă pragul. De multe ori mă simt ca un copil care pur şi simplu îi aduce împreună pe oameni şi apoi se bucură de joaca lor. Îi privesc cu iubire şi curiozitate şi ei pur şi simplu îşi dau voie să-şi colorize viaţa. Este un sentiment de poveste.
Găsesc CURIOZITATE la o întâlnire de “business”– Oamenii iubesc să aibă în faţă oameni. Când merg la o întâlnire sunt CURIOASĂ şi descopăr de fiecare dată oameni minunaţi cu poveşti foarte faine. De multe ori văd pur şi simplu cum energia discuţiei creşte frumos şi sănătos, cum omul se simte în siguranţă când vede că sunt curioasă să-i aflu povestea, că îl ascult atunci când îmi vorbeşte şi că pur şi simplu îmi strălucesc ochii de bucurie.
Găsesc CURIOZITATE în durere- Aici nu întotdeauna îmi iese din prima. Procesul este puţin mai provocator. Tendinţa naturală este să fug către lumină, să fug de umbră, de durere, de întuneric. Când mă prind în alergare îmi dau seama că nu am scăpare şi pur şi simplu mă opresc. Când mă opresc încep să văd soluţiile şi simt CURIOZITATE şi în durere. Simt din ce în ce mai mult că atunci când îmi ofer libertatea să mă opresc din fugă, pot să descopăr lumina chiar şi în durere. Curiozitatea îmi dă şansa să văd lucruri pe care în mod normal le-aş băga sub preş crezând că sunt gunoaie. De câţiva ani am renunţat la pastille. Am înţeles că orice durere are scopul ei. Poate să pară nebunie curată, dar de ceva vreme când am o durere fizică, mă întreb de unde vine. Atunci când stau în linişte îmi dau seama de unde vine. Stau în linişte şi pas cu pas durerea se duce.
Găsesc CURIOZITATE atunci când testez ceva nou– Simt că nu putem avea pasiuni dacă stăm şi le aşteptăm să pice din cer. Din CURIOZITATE s-a născut pasiunea mea pentru mersul pe longboard. Am vrut să văd ce simt atunci când îmi înving o frică. M-am aşezat pe placă şi am coborât o pantă. Abia când coboram panta îmi dădeam seama în ce m-am băgat. Eram pe placă, aşa că drum de întoarcere nu aveam. Am zis să mă bucur şi a fost un sentiment genial. Apoi am continuat să merg pe longboard, iar anul trecut am început să văd Bucureştiul cu alţi ochi. Longboard-ul mi-a oferit sentimentul acela fain că sunt în viaţă.
CURIOZITATEA simt că este o formă înaltă de iubire. Ne menţine în viaţă. Oferă încredere şi deschide lumi care până nu demult păreau să aibă porţile închise. Simt că atunci când sunt curioasă ofer libertate. Astfel, las oamenii şi experienţele potrivite să îşi facă loc în viaţa mea.
ps:fotografie realizată de FOTOSPERA