Salutare omule fain,

Alerg, alerg şi iar alerg şi la un moment simt să mă opresc. Mă opresc şi de aici începe adevărata călătorie. Inima îmi bate cu putere. Pulsul pare că vrea la maraton. Pas cu pas încep să respir în linişte. Mă odihnesc. Simt să mă aşez pe pământ şi să respir. „Bine te-am găsit, pământ liniştit. Îmi era atât de dor să mă opresc.” În clipa asta de linişte pământul pare că vrea să-mi vorbească. Încep să-i ascult vocea şi pur şi simplu să respir.

Pământul începe calm să-mi spună o poveste:” Draga mea, Alexandra, până nu demult oamenii mergeau conştienţi de existenţa mea. Ascultau vocea mea. Se opreau adeseuri să-mi ceară sfatul atunci când viaţa lor mergea pe un făgaş care aducea durere. Până nu demult, erau oameni care îşi făceau case din chirpici şi lăsau pământul să le dăruiască un adăpost. Eu, pământul, am povestea mea, dar şi a voastră. Vă ştiu pe fiecare dintre voi. Simt fiecare lacrimă o oamenilor. Mă bucur de fiecare reuşită a voastră. Simt fiecare fiinţă cum începe să-şi spună povestea şi cum se apropie de final. Mi-e dor de voi simpli şi iubitori.”

Stau aici pe pământ şi inima mea începe să se liniştească. Îmi simt corpul liber şi plin de energie. Bătrânul Soare îmi mai dăruieşte din când în când o rază. Fratele vânt se mai joacă din când în când în buclele mele. Simt că timpul meu s-a oprit la o clipă. Îmi este bine. Ascult.

Pământul şopteşte acum:” Draga mea, fă o pauză şi respiră. Munceşti, alergi, priveşti, faci, simţi şi tot aşa în fiecare zi. Acum stai şi atât. Respiră şi atât. Nimic mai mult”.

În linişte aşez palma mea pe pământ în semn de mulţumire pentru acest moment de linişte.

Îmi mai spune:” Draga mea, mergi în linişte prin viaţă. Când eşti plină de durere, eu simt o greutate imensă. Mi-e greu să vă ţin pe toţi cu atâtea greutate. Imaginează-ţi că până nu demult oamenii pur şi simplu pluteau de fericire. Stai în linişte şi respiră. Ştiu, crezi că şi durerea are rolul ei. Da, ai dreptate, dar stai să îţi spun un secret…poţi să creşti şi fără durere. Eu am încredere că oamenii îşi vor aduce aminte că sunt părţi de lumină. Lumina nu are greutăţi şi nici dureri. Ea este şi cam atât. ”

„Draga mea, dăruieşte lumii un copil atunci când simţi că este potrivit să faci asta. Am văzut cum mulţi oameni dăruiesc lumii copii doar pentru că aşa trebuie. Nu, nu trebuie să dăruieşti lumii un copil dacă nu simţi că este vremea lui. Copilul este un miracol pe care fiecare familie îl merită, dar care este nevoie să fie primit în linişte şi nu cu atât tam tam. Eu, pământul, mă bucur de fiecare copil care păşeşte aici. Când o să vină vremea copilului tău, oferă-i libertate. Pe mine mă doare de fiecare dată când văd cum aripile lor de îngeri sunt tăiate. Este o durere care nu ajunge din prima în adâncul meu. Este durerea aia care păşeşte încet, încet şi pe care o simţi parcă în întreaga ta fiinţă.”

„Draga mea, ascultă de intuiţie şi mergi acolo unde este potrivit pentru tine. Surata mea, intuiţia coboară în fiecare clipă pe pământ cu darurile ei nemărginite. Oamenii o alungă de multe ori, dar dragă de ea revine mereu şi mereu să dăruiască culoare. Cum o recunoşti? Dăruieşte gândurile cele mai clare şi uneori cele mai pline de curaj.”

„Draga mea, din când în când stai şi atât. Stai şi priveşte culorile cerului. Stai şi ascultă ciripitul unei păsări. Stai şi priveşte un om în linişte. Stai şi iubeşte fără vorbe. Stai şi cântă, dansează şi pictează. Stai şi mănâncă fără să te gândeşti la ce ai de făcut mai târziu. Stai şi priveşte-l cu iubire pe omul care zici tu că te răneşte. Uite, când oamenii se opresc, pământul are şi el vreme să mai respire. Prin fiecare STOP pe care îl faci dăruieşti pământului o clipă de linişte. Recunosc, eu am clipe de linişte, dar de obicei sunt în timpul nopţii, când voi aveţi timp să vă dăruiţi vise frumoase. Mereu îmi doresc ca atunci când mănânci, să mănânci. Când bei un ceai, pur şi simplu să bei un ceai. Când vorbeşti, pur şi simplu să vorbeşti. Când asculţi, pur şi simplu să asculţi. Atunci eu, pamantul, respir în linişte. ”

Stau în liniştea asta multă vreme. Vorbim despre tot şi toate. Îmi spune multe despre cum simte el fiecare trăire de aici de pe suprafaţa lui. Ne prinde noaptea. Eu îi mulţumesc şi merg la somn. Merg în linişte de data asta ştiind de acum că fiecare pas pe care îl fac ajunge şi la pământ.

Mulţumesc pentru această clipă de linişte în care pur şi simplu am auzit glasul pământului.

Într-o astfel de pauză am creat şi videoclipul ” Hai să facem o pauză!„. Am primit în dar două zile de poveste în care pur şi simplu am stat.