Neaţa om fain,

Este dimineaţă. Am un dor de scris pe care nu-l pot explica. Nu am mai scris de ceva vreme. M-am aşezat de multe ori să scriu, scriam câteva rânduri şi simţeam că lipseşte ceva.  Mă opream şi îmi dădeam seama că nu-i acum momentul pentru scris. Mă apucam de altă treabă şi observam cum lucrurile pur şi simplu curgeau. Astăzi este diferit. Simt ca ale mele cuvinte curg pe foaia de hârtie aşa că simt să le trimit în lume.

Simt din ce în ce mai mult ca lucrurile în viaţa mea vin la momentul potrivit. Observ cum lucrurile se aşează şi parcă pur şi simplu viaţa a început să curgă. Mi-e bine. Mi-e bine şi am sentimentul că viaţa mea curge în direcţia potrivită.  Mă joc şi simt cum prin joacă viaţa mea a câştigat consistenţă.

Începând de anul trecut la uşa vieţii mele a bătut un sentiment. Era el, sentimentul că lucrurile vin la vremea lor. L-am primit cu drag. Recunosc că la început îmi era puţin teamă “să nu pierd controlul”, dar pas cu pas am observat că nu despre asta era vorba. L-am primit în viaţa mea. Am simţit să-l invit să bem un ceai împreună şi să-l mai întreb una alta. Asta era şansa mea.

Îl privesc şi mă priveşte în linişte şi am sentimentul că sunt în siguranţă deşi am renunţat să fac lucruri speciale. Mă invită să-i pun întrebări….doar dacă simt. Îmi zâmbeşte şi pare că ne cunoaştem de multă vreme. Tac şi parcă simt să tac înainte să încep să vorbesc. Folosesc momentul ăsta de linişte pentru a vedea ce este nevoie să-l întreb. Simt că vine o întrebare. Habar nu am ce o să întreb, dar încep să vorbesc. Fac asta adeseori. Încep să vorbesc şi am încredere că spun ceea ce este potrivit pentru mine şi pentru cei care mă ascultă.

–Dragule, cum se face că alergăm atât de mult după siguranţă?

-Draga mea, siguranţă este un vis. Lucrurile vin şi pleacă în viaţa ta. Uneori suntem tentaţi să trăim după reguli generale. Ceea ce este bine în general poate să nu fie potrivit pentru tine la un anumit moment. Nevoia de siguranţă te opreşte uneori din călătoria ta. Uite-te, te rog, la viaţa ta. Ori de câte ori ai alergat după siguranţa, ea te-a învârtit parcă într-un cerc. Ai vrut siguranţă şi ai primit alergătura. Viaţa te-a purtat tot unde era potrivit pentru tine.

-Minunat. Uite, de foarte multe ori simt că viaţa mă poartă în locurile potrivite şi că lucrurile vin în viaţa mea la momentul lor. Recunosc însă că uneori mă cuprinde teama.  Simt sentimentul acela şi nu pot să nu-l recunosc şi să nu-l trăiesc.

Minunat. Teama este aliatul tău. Teama nu este un BAU BAU de care să fugi imediat ce apare. Teama îţi oferă poate un alt drum. Teama uneori te poartă acolo unde este potrivit pentru tine. Teama vine uneori să te oprească dintr-un drum care nu este al tău. Teama îţi crează spaţiu să vezi ce îţi doreşti tu cu adevărat. Trăieşte sentimentul acela şi apoi se crează spaţiu. În noul spaţiu ai încredere că de fiecare dată vine ceea ce este potrivit pentru tine.  Teama vine cu un cadou minunat…aduce întrebări.

Am stat o zi întreagă de vorbă. Am uitat de foame şi de sete. Pur şi simplu am stat în faţa acestui sentiment. A fost minunat să simt că lucrurile în viaţa mea vin la vremea lor. A fost minunat să înţeleg că atunci când ceva nu se întâmpla cum cred eu că este bine să se întâmple…este şi pentru că nu-i vremea acelui lucru. Este minunat să trăiesc cu sentimentul că lucrurile merg în direcţia potrivită de fiecare dată şi că tot ce am nevoie vine în viaţa mea la momentul potrivit. Am parcă acum vreme să îmi văd de treabă. Renunţ mai uşor la anumite proiecte şi muncesc cu o mai faină energie. Am înţeles că nu mă obligă cineva să fiu economist dacă am terminat ASE-ul.

Am libertatea să fiu şi să fac ceea ce simt eu că este potrivit pentru mine. Mă joc şi mă bucur de jocul acesta. Am sentimentul că de data asta am venit să fiu cine vreau eu să fiu. Uneori nici nu ştiu cine vreau eu să fiu. Este fain şi atunci.  Încep o nouă călătorie. Am sentimentul că viaţa mea îmi oferă tot ce am eu nevoie. Dacă astăzi vreau să pictez, am să pictez şi am să dăruiesc valoare şi celor din jurul meu prin intermediul picturii mele. Dacă mâine vreau să construiesc povesti prin fotografie asta o să fac şi am să privesc oamenii cu iubire şi respect. Dacă vineri vreau să fiu dansatoare, asta o să încep să fiu şi pas cu pas am să ofer valoare mie şi celor din jurul meu. Minunat sentimentul acesta. Nu ştiu ce o să se întâmple peste 3 ani. Unde o să fiu sau ce o să fiu. Ştiu doar că am intrat într-o călătorie care de data asta este a mea. Am încredere că sunt purtată în locurile cele mai potrivite mie. Mă valorizez şi ofer din această valoare şi celor din jurul meu. Mă joc în fiecare zi. De simt să mă opresc câteva zile, am să mă opresc .

Când te gândeşti că totul a pornit de la o reţetă de baloane din ciocolată. A fost o zi de distracţie în bucătărie. O zi în care am ratat reţeta de vreo trei ori. O zi în care am filmat poate cel mai fain videoclip.  Coşuleţele de ciocolată au vrut să iasă abia după ce am filmat. Minunată lecţie despre….lucrurile vin la momentul lor nu neapărat când credem noi că este bine să vină. Uite aici videoclipul despre ziua noastră de joacă în bucătărie.