Toţi oamenii sunt rude


_DSC0352Salutare om minunat,

Paştele pentru mine este un moment de întoarcere ACASĂ. Anul acesta am simţit multă iubire şi multă linişte la întoarcerea mea ACASĂ. Suntem bine. Avem tot ce avem nevoie. Suntem împreună şi reînvăţăm să ne bucurăm simplu. Am o familie minunată. Adevărat este însă că nu întotdeauna am avut ochi să o privesc şi să o văd ca pe o familie minunată. Sunt om şi mi-o iert şi pe asta.

Este linişte. Sunt la cimitir cu mama şi cu a mea surioară, Ştefania. Aprindem lumânări şi lăsăm liniştea să-şi spună povestea. Un soare blând ne luminează chipul. Suntem bine. Am învăţat împreună o lecţie. Cei dragi pleacă de AICI către ACOLO, iar acolo este de fiecare dată potrivit pentru sufletele lor. Ei sunt bine acolo unde sunt. Au scăpat de durere. Nu mai au nevoie de ea. Au scăpat de dorinţe, foame, somn, frică, ură. Nu au nevoie de toate acestea. Ei sunt IUBIRE şi nimic mai mult. Dintotdeauna am simţit că ei se bucură atunci când noi suntem fericiţi. Astfel, am simţit că rolul meu este să trăiesc frumos şi să mă bucur de zilele care mi-au fost dăruite.

Aprindem în linişte lumânările. Ne aşezăm lângă mormânt şi stăm în linişte. Cuvintele nu pot cuprinde liniştea. În liniştea asta de necuprins Stefi îmi spune:”  Mi-am dat seama de ceva. Noi oamenii suntem toţi rude. Oriunde mergi ai să găseşti pe cineva care este verişor cu cineva, sau frate cu altcineva. Suntem legaţi cumva. “ O privesc şi îi mulţumesc. Îi spun cât de minunată o văd eu, iar ea îmi răspunde clar şi hotărât: “ Ştiu că sunt minunată”. Zâmbesc şi mulţumesc.

Omule drag, uite ce ne şopteşte un copil: Toţi oamenii sunt rude. Acum vin către mine câteva gânduri. Fac linişte pentru că gândurile potrivite prind glas din linişte.

Sunt rudă cu tine- te invit la masă şi îţi dăruiesc cele mai bune merinde– nu zic bucate că se poate interpreta :). Ce fain se schimbă viaţa mea atunci când dăruiesc oamenilor din jurul meu cele mai bune merinde. Hai să ne gândim la o zi de sărbătoare. Vin rudele şi parcă dintr-o dată masa este plină cu cele mai bune mâncăruri. Scoţi din beci vinul cel bun. Scoţi din cuptor mâncarea aburindă. Scoţi murături din borcanul “de sărbătoare” şi tot aşa. Cât de frumoasă este viaţa mea atunci când decid că merindele pot să fie gânduri bune, un zâmbet sincer, o îmbrăţişare, o vorbă bună. În plus, decid că sunt liberă să le dăruiesc tuturor oamenilor care păşesc în viaţa mea merindele potrivite.

Sunt rudă cu tine- pur şi simplu te iubesc– Oamenii nu au nevoie de super tehnici, de super secrete sau de super demonstraţii de iubire. Iubirea este.( punct) Pot să dăruiesc iubire prin simpla mea prezenţă. Cum? Fiind eu bucuroasă şi împlinită de viaţă pe care o trăiesc. Ne iubim rudele. De ce nu am putea să-i iubim şi  pe acei oameni care aleg să ne fie alături?

Sunt rudă cu tine- sunt în siguranţă( dacă am nevoie de ea) şi pot să mă comport natural– Iubesc oamenii autentici şi care îşi dau voie să fie naturali şi normali. Am întâlnit mulţi oameni în diferite context şi mi-am dat seama că pot să fiu EU peste tot. Nu mă împiedică lumea să zâmbesc la o întâlnire de “super business”. Nu mă împiedică lumea să refuz o conversaţie dacă nu îmi face plăcere. Nu mă împiedică lumea să dăruiesc un compliment sau o floare unui om de pe stradă. Oamenii sunt oameni peste tot.  Simt din ce în ce mai mult că oamenii se raportează la mine fix aşa cum mă raportez eu la ei. În familie pot să mănânc cu dumicatul, pot să mă îmbrac lejer, pot să vorbesc simplu, pot să mă joc, pot să glumesc, pot să fac complimente, pot să zâmbesc. De ce nu aş putea face toate acestea şi în afara familiei? Simt din ce în ce mai mult că limitele sunt trasate de mine şi nu de societate. Dacă există cineva care să-mi pună beţe în roate, acea persoană sunt EU.

Sunt rudă cu tine- te ajut necondiţionat- Am avut o întâlnire la un moment dat cu Laurenţiu( un bărbat minunat pe care l-am întâlnit la atelierul de creaţie). Am vorbit ore în şir şi parcă timpul s-a suspendat. Magic. Pur şi simplu lăsam conversaţia să curgă. Aşa am ajuns să primesc unul dintre cele mai frumoase daruri. Mi-a vorbit despre “dăruiesc” şi pur şi simplu cuvântul acesta mi-a ajuns în fiecare celulă a fiinţei mele. Am simţit că despre asta este viaţa mea. Minunat sentiment. Un dar dăruit pur şi simplu. Un dar primit şi un dar necondiţionat. Lumea este o mandală. O mandală în care lucrurile vin şi pleacă din interior. Când o rudă are nevoie de ajutorul tău, îi dăruieşti ajutorul pur şi simplu. Dacă pot să dăruiesc şi în exterior, de ce să nu o fac? N-am motiv.

Sunt rudă cu tine- te privesc cu multă compasiune şi acceptare– Clar sunt şi rude care nu ne sunt atât de dragi. Este normal. Se întâmplă pur şi simplu. Cu toate astea ne sunt rude şi alegem să le privim cu multă compasiune şi acceptare. Sunt oameni în jurul meu pe care încă nu-i doresc alături. Sunt sinceră cu mine şi accept că nu pot să fiu în acord cu tot şi toate şi că tot ce pot să fac este să-i privesc cu multă compasiune şi acceptare. Asta sunt eu acum şi tare îmi place de mine. Simt că asta înseamnă sănătate pentru mine.

Lista asta de analogii poate să continue la nesfârşit. Am primit un dar minunat de la a mea surioară. Acum că ştiu că “toţi oamenii sunt rude” am să privesc lumea parcă dintr-o nouă perspectivă. Înainte de o acţiune o să mă întreb:  Ce s-ar întâmpla dacă omul pe care îl am în faţă ar fi rudă cu mine? Simt că multe acţiuni şi decizii vor fi îmblânzite de această întrebare.

Tu ce simţi? Ce crezi despre “toţi oamenii sunt rude”? De simţi trimite articolul mai departe cu bucurie.

 Mulţumesc. 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s