CER şi traiesc in CER


10997234_947609761925185_943326135_n
Salutare om fain,

Viaţa mi-a dăruit oameni minunaţi în jurul meu. Aşa a apărut şi Bogdan la atelierul de creaţie. Pe lângă foarte alte multe daruri am deschis urechea către “adâncimea cuvintele”. Şi uite aşa zilele trecute a venit către mine cuvântul CER. Mi-am dat seama că atunci când CER îmi dăruiesc şansa să trăiesc ÎN CER. Wow. De câte ori a trecut pe lângă mine acest cuvânt… De câte ori l-am rostit fără să-i dau un înţeles profund… De câte ori l-am citit şi am trecut ca TGV-ul pe lângă el, grăbită fiind să descopăr esenţa cărţii… şi când te gândeşti că esenţa lucrurilor este la fiecare pas…

Eu fac parte din categoria oamenilor cărora le era greu să CEARĂ. Am crescut fiindu-mi ruşine să cer, crezând că fac ceva rău dacă cer, crezând că eu trebuie să mă lupt până în pânzele albe singură. Am crescut ţinând capul jos şi fiind modestă până peste cap. Jucăm roluri şi mă chinuia modestia. Aşteptam ca omul de lângă mine să simte ce vreau eu. Nu ceream nici să mă pici cu CEARĂ încălzită. Sufeream de la atâta modestie.

Eram într-o relaţie minunată în care ofeream mult şi „ceream cât primeam”. Sub rolul ăsta de “om care oferă multe” în fapt strigam cu disperare că vreau să fiu iubită, apreciată şi confirmată. Nu ceream pentru că aşteptăm ca cel de lângă mine să-şi dea seama de la sine ce îmi doream eu. Ei bine, rar se întâmplă aşa. Nu ceream şi nu îmi ofeream şansa să trăiesc ÎN CER.

Ştiam ce merit şi cât merit în cam toate situaţiile în care viaţa mă punea, dar când venea vremea să cer, un nod cât casa se instală în gâtul meu şi pur şi simplu îmi blocam întregul corp. Mă opream din a spune cu voce tare ce vreau. Sufeream cumplit. Nu ştiu cum se făcea uneori că ceream mai puţin decât ştiam că merit( asta şi când îmi vindeam serviciile). Apoi aveam un sentiment foarte ciudat faţă de mine. Nu înţelegeam ce se petrece cu mine. Cum se întâmplă că acasă ştiam ce vreau şi când ajungeam la întâlnire cu clientul nu eram în stare să verbalizez ce vreau? Simplu… nu îmi ofeream şansă să trăiesc ÎN CER.

Aveam o relaţie ciudată cu ai mei. Ajunsesem la un moment dat să nu mai suport să-i aud la telefon. Aveam senzaţia că de fiecare dată când vorbim se plâng de una şi de alta. Îmi doream să le cer să se oprescă, dar cum să fac eu aşa ceva. Stăteam şi ascultam toate cele şi după mă miram că nu aveam energie nici să mut un ac. Mă obligam să joc rolul de copil perfect. De ce? Pentru că încă nu simţeam că merit să trăiesc ÎN CER.

Lista poate să continue la nesfârşit. Am o experienţă în acest domeniu încât aş putea să ofer şi certificări 🙂 Bine că la un moment dat m-am oprit din a mea alergare şi am început să CER şi să trăiesc ÎN CER.

Hai să vă spun care au fost observaţiile mele legate de “EU CER” şi îmi ofer şansa să trăiesc ÎN CER.

Când am început să CER ceea ce simţeam că merit, am început să primesc ceea ce merit. Fain nu? Am început să CER în relaţia de cuplu, am învăţat să fiu sinceră şi să spun verde în faţă ce îmi place şi ce nu. Bărbatul de lângă mine nu are de unde să ştie ce simt eu- oricât de mult mă iubeşte.  Asta cu “lasă că simte el ce vreau eu” este o telenovelă prost subtitrată.

Am început să CER ceea ce merit ca schimb al serviciilor mele. Mi-am dat seama că inclusiv banii sunt energie. Ce drept am eu să blochez energia şi să nu-mi ofer ceea ce merit? Ştiu sigur că am dreptul să trăiesc ÎN CER. Şi mai ştiu sigur că acest drept este unul universal.

Am început să CER ceea ce merit în discuţiile cu ai mei şi cu ceilalţi oameni. Când simt că lucrurile o iau pe arătură CER sincer ceea ce vreau şi dau glas fiinţei mele. Se întâmplă lucruri incredibile. Fie omul simte să plece de lângă mine pentru o perioadă îndelungată. El vrea ceva ce eu nu pot să-i ofer. Se mai întâmplă şi ca omul să conştientizeze lucruri şi să ne oferim şansă să creştem împreună. Eu am învăţat să le spun sincer ce simt oamenilor de lângă mine. Am renunţat să mai îmbrac mesajul în sute de haine drăguţe, am renunţat să-l cosmetizez ci pur şi simplu să-l dăruiesc aşa cum vreau să-mi fie şi mie dăruit.

Cum este să trăieşti o viaţă ÎN CER? Minunat. În CER avem spaţiu. Avem spaţiu să fim ceea ce suntem cu adevărat. În CER este linişte. În CER suntem mai aproape de căldura soarelui. Primim energie pentru o viaţă luminoasă. În CER suntem mai aproape de nori. Visam şi dăruim viselor noastre claritate. În CER suntem în siguranţă, fix atunci când nu o mai căutăm. În CER avem loc să zburăm. În CER avem loc să ne întindem aripile şi să ne îndreptăm spre UNIVERSUL în care vrem să trăim. În CER trăim fără limite. Şi vestea cea mai frumoasă este că “Aşa cum este în CER aşa este şi pe pământ.”

Te îmbrăţişez cu bucurie omule minunat. Care este experienţa ta legată de „CER”?

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s