Salutare oameni faini,

Aceste zile au fost despre flori, natură, conversaţii potrivite, culoare şi cuvinte cărora le-am dăruit înţelesuri noi. Am sentimentul minunat că am primit în dar un cadou minunat, limba romană. Simt binecuvântare şi mulţumesc pentru că m-am născut pe acest tărâm magic. Deşi văd şi “năcajeala” din România( vorba Mirelei) simt că dincolo de asta se află multe binecuvântări pe care România le oferă oamenilor care “poposesc ACASĂ”.

Încep din ce în ce mai mult să cred că dincolo de înţelesurile comune pe care le-am învăţat, cuvintele mai au încă un univers. Cuvintele seamănă mult cu oamenii. Vezi un om, stai o perioadă alături de el şi crezi că ai înţeles sensul lui. Nici pe departe. Omul din faţa ta nu are legătură cu ceea ce ai învăţat tu despre el. Omul se schimbă secundă cu secundă. Omul este altul în fiecare clipă a existenţei lui.

Acum câteva zile am descoperit un nou univers al cuvântului INSPIR. Dintotdeauna am simţit că a INSPIRA pe cineva este mai profund decât pare.

Ce înseamnă oare a inspira? Înseamnă oare să stai tu acasă la tine şi să construieşti discursuri INSPIRAŢIONALE? Înseamnă oare să mergi să vorbeşti INSPIRAŢIONAL? Înseamnă să te chinui în rolul de super erou care vine să-i salveze pe toţi ceilalţi oameni?

Ei bine, eu simt că este mai mult decât atât. Am avut un moment de linişte în care am descoperit noul univers al lui INSPIRĂ. Iată ce lucruri minunate mi-a dăruit.

A inspira pentru mine înseamnă a inspira şi apoi a expira. Simpla mea inspiraţie şi expiraţie oferă prezenţă. Inspir şi trăiesc prezent şi plenar. SUNT şi restul este poveste. Îmi dăruiesc o INSPIRAŢIE plină de culoare. Trăiesc frumos şi simplu. SUNT iubire. Şi pentru că SUNT  îmi ofer vreme să inspir şi să expir pur şi simplu. Astfel, dăruiesc cadru ca şi cel de lângă mine să INSPIRE şi să EXPIRE. Eu îmi văd de viaţa mea. Inspir şi Expir. Cel de lângă mine îşi trăieşte şi el viaţa şi INSPIRĂ şi expiră în ritmul lui. Trăim în acelaşi univers chiar dacă avem momente de inspiraţie diferite.

Am citit cândva că atunci când omul vine pe pământ INSPIRĂ şi când hotărăşte să se îndrepte spre alte tărâmuri omul EXPIRĂ. Cât de minunat. Să însemne oare că ne naştem şi murim la fiecare câteva secunde? Să însemne oare că ar fi minunat să fiu recunoscătoare pentru fiecare inspiraţie- adică pentru fiecare nouă şansă la viaţă?

În ultima perioadă, viaţa mea mi-a demonstrat că oamenii din jurul meu nu au nevoie să fie salvaţi de cineva din exteriorul lor. Oamenii nu au nevoie de super tehnici. Oamenii au nevoie de iubire şi prezenţă . Eşti lângă ei pur şi simplu. Inspiri şi le dăruieşti şi lor cadru să inspire. Simplu. Fără să faci ceva special. EŞTI şi construieşti spaţiu şi pentru cei din jurul tău SĂ FIE pur şi simplu.

A inspira nu înseamnă să fiu perfectă. A INSPIRA înseamnă să trăiesc aşa cum trăiesc. Şi ghici ce? Este minunat că pot să INSPIR şi atunci când sunt bine şi atunci când viaţa îmi oferă provocări. De ce? Pentru că sunt autentică şi nu perfectă. Viaţa asta este despre a ne bucura de ce trăim. Şi da. Poate că trăim un sentiment înalt sau unul mai puţin înalt. Aşa şi? Sunt minunată oricum. INSPIR şi inspiraţia mea va ajunge într-un mod natural şi la cel de lângă mine.

Wow. Ce univers minunat are cuvântul INSPIRĂ. Mai devreme am scris  ÎN SPIRĂ Un spaţiu şi-a făcut loc “ din greşeală”. Simt să caut în dicţionar semnificaţia spiralei. O găsesc. Spirală= “Curbă plană deschisă care se rotește în jurul unui punct central fix, depărtându-se din ce în ce mai mult de acesta”. Zâmbesc. Mulţumesc viaţa.

Când inspir sunt deschisă către locurile şi oamenii potriviţi. Inspir şi călătoresc de fiecare dată în jurul unui punct central fix. Cine să fie el oare? Să fie el sinele meu interior? Acel sine care de fiecare dată mă ghidează în locurile cele mai potrivite pentru sufletul meu. Acel sine care îmi dăruieşte inspiraţie şi tot ce mai are nevoie viaţa mea. Minunat. Simt că plutesc. Mi-e bine. Şi unde pui că pas cu pas mă depărtez din ce în ce mai mult de acest punct fix- adică mă extind. Centrul rămâne la locul lui, iar fiinţa mea se tot extinde. Atinge universuri pe care le credea ca fiind mult prea departe. Cum? Simplu. Cu fiecare INSPIRAŢIE şi EXPIRAŢIE.

Mulţumesc viaţă pentru acest articol. Promit să INSPIR şi să EXPIR conştientă şi binecuvântând fiecare secundă care îmi este dăruită. Prin simpla mea prezenţă am să ajung acolo unde este nevoie ca eu să fiu.

De simţi, trimite articolul acesta în lume. Dăruieşte-l cu inimă deschisă.

creaţie foto: Amalia Savinescu