Este dimineaţă. Soarele este blând şi câteva păsări ciripesc de zor la geamul meu. Mi-e bine. Am început proiectul ZECE, un proiect de suflet despre care poate am să povestesc la timpul potrivit. Îmi încep ziua în linişte. Mi-e bine.  Învăţ să fiu PUR şi SIMPLU.

Vis-a-vis ESTE DE VIS.  În ultima perioadă am început să observ cuvintele pe care le rostesc şi să mă joc puţin. Am dăruit sensuri noi cuvintelor pe care până nu demult le aruncam pur şi simplu în conversaţii fără să le dau prea mare importanţă. Am început pur şi simplu să fiu atentă la ce rostesc şi la ce primesc din exterior. Un joc pe care îl recomand tuturor. Cuvintele au energie. Cuvintele oferă iubire. Cuvintele ne adâncesc în durere. Cuvintele dăruiesc. Cuvintele sunt binecuvântări venite parcă din lumea îngerilor, iar după trei săptămâni de observare simt că  limba romană este una cu adevărat binecuvântată.

Acum Vis-a-vis este de VIS îmi dăruieşte o nouă călătorie.

Visul ne este vecin. Visul stă vis-a-vis de a noastră casă. Ne zâmbeşte în fiecare dimineaţa când noi plecăm grăbiţi spre ale noastre “treburi importante”. Este un vecin care în fiecare dimineaţă îşi îngrijeşte florile în linişte. Ne zâmbeşte şi iar ne zâmbeşte. Din când în când îl observ cum pur şi simplu stă şi lasă timpul să curgă pe lângă el. Da, păi el poate să trăiască în 3 secunde cât noi într-o zi. Visul vecin nu are probleme cu garderoba. Nu-i prea pasă cu ce se îmbrăcă. El trăieşte PUR şi SIMPLU.  Îl tot observ de câteva zile şi către mine tot revine un gând. Cum ar fi să stai puţin de vorbă cu el? În prima dimineaţă teama mă cuprinde şi nu am curaj să trec vis-a-vis să-i vorbesc vecinului VIS. Vine weekend-ul. Îmi zic că nu-i frumos să-l deranjez pe om într-o zi de weekend. Nu-i frumos. Poate vrea şi el intimidate. Vine ziua de Luni şi zic că nu pot să-i calc pragul chiar în prima zi din săptămână. Marţi mă moblizez. Îmi dau seama că am amânat întâlnirea cu el :). Observ teama din interiorul meu. O trăiesc. Prea mult am înlocuit teama cu gânduri bune. Acum trăiesc realitatea şi merg să mă întâlnesc cu vecinul meu de vis-a-vis… domnul VIS.

Îmi iau liber de la “treburile importante” şi merg să-mi vizitez vecinul VIS. Poarta îi este deschisă. Îmi spun în linişte: “ Uite cât curaj are vecinul VIS… să stea el cu poarta neîncuiată peste noapte.” Paşii mă poartă către grădina de trandafiri. Culori, miresme şi un tărâm de poveste. Simt să mă opresc. Teama m-a părăsit. Simt cum raiul a coborât pe pământ de multă vreme, doar că am fost noi prea preocupaţi să-l considerăm în cer. Respir. Un fluture dansează în jurul meu. Dansul lui mă face şi pe mine să dansez. Simt să renunţ la tocurile mele sexy. Aici nu mai am nevoie de ele. Iarba îmi mângâie tălpile. Simt roua rece. Mă simt în viaţă. Mă opresc şi mă aşez. Aici pare că am timp de toate. Stau şi iar stau. Respir şi uit ce am fost şi mă pregătesc să FIU PUR ŞI SIMPLU.

Simt cum soarele călătoreşte şi vrea să se bage la culcare. Wow. Am petrecut în grădina de trandafiri o zi întreagă… Doamne cât de minunat a fost să stau pur şi simplu. Îmi doresc totuşi să-l întâlnesc şi pe vecinul de vis-a-vis, pe domnul VIS. Nici nu-mi şoptesc asta bine că domnul VIS apare în grădina de trandafiri. Îmi face semn să-l urmez. Văd un hamac colorat. Uite-l şi pe al doilea. Nici nu-mi vorbeşte. Pare că ştie de ce am venit aici. Mă invită să-mi aleg un hamac. Îl aleg şi mă aşez. El se aşează în celălalt hamac. Tace şi la început mă cam enervează tăcerea. Dacă tot şi-a dat seama de ce am venit… de ce nu îmi vorbeşte? Mă opresc şi privesc apusul din hamacul meu. Vecinul VIS păstrează tăcerea. Îmi fac curaj şi îi povestesc lucrurile care mă frământă în această perioadă. Mă priveşte cu blândeţe. În privirea lui găsesc parcă întreaga blândeţe şi iubire de pe acest pământ. Zâmbeşte în colţul gurii. Mă priveşte şi îmi întinde mâna. Îl prind de mână şi aştept să-mi spună ceva. El nimic. Stăm aşa ore întregi. Mă ţine de mână. Încep să-i simt pulsul. Mâinile noastre parcă au început să cânte. Pulsul meu cântă în ritmul meu şi al lui în ritmul lui.

Aşa ca din neant, când deja renunţasem la gândul că o să-mi vorbească, vecinul VIS începe să-mi vorbească. Vorbeşte în cuvinte simple.

Îmi spune: “ Alexandra, trăieşte VISUL TAU şi dansează dansul tau. Îţi pare că vis-a-vis este de VIS? Acasă la tine este de VIS. Trăieşte pur şi simplu. Trăieşte fiecare secundă. Oamenii cred că vis-a-vis( adică cumva în viitor) este de VIS. La tine acasă este cel mai bine. La tine în viaţă poţi să trăieşti ca într-un vis devenit realitate. VISUL este VIAŢA de la tine de acasă. Acasă poate să fie în orice loc vrei tu. Stai în fiecare secundă şi binecuvântează-o.  VIAŢA ta se este un VIS DEVENIT REALITATE atunci când ai CURAJ să binecuvântezi fiecare secundă pe care ţi-o dăruieşti în această viaţă. Trimite lucrurile “importante” în vacanţă. Gata cu viaţă care era mai frumoasă vis-a-vis. Mergi în universul tău şi vezi ce descoperi acolo. Eu te iubesc şi îţi mulţumesc pentru a ta călătorie. ”

Îl îmbrăţişez şi tac. Merg ACASĂ. Las poarta deschisă pentru prima oara în viaţa mea. Şi secundă cu secundă încep să trăiesc şi să-mi transform viaţa într-un VIS DEVENIT REALITATE… şi totul se petrece aici, în realitatea mea. Aşa… secundă cu secundă…. trăire cu trăire. Am descoperit că vis-a-vis este de VIS, dar la mine în viaţă pot să construiesc visuri devenite realitate. Într-o zi mi-am transformat întregul univers.

Zbor în fiecare zi în universul meu. Vecinul VIS s-a mutat, mi-a dăruit mie grădina de trandafiri şi mi-a scris că ” Viaţa este o combinaţie între vis şi realitate. Trăieşte în realitate şi visul o să fie al tau de la sine. Ai CURAJ ”