Neaţa,

Sunt bine. Sunt din ce în ce mai bine. Mi-e dor să scriu. Scriu. Se face linişte. Despre ce să scriu? Stai să mai facem puţină linişte şi după poate o să pot să-ţi spun despre ce vreau să scriu.  În săptămânile care tocmai au trecut am călătorit mult. Atelierul de creaţie m-a purtat alături de oameni dragi sufletului meu pe meleagurile României. Am descoperit zone magice, peisaje care m-au făcut să mă simt că într-un basm…Când eram aproape de Vârful Omu simţeam că sunt blândă, calmă şi că am o putere magică. Îi priveam pe voinicii călători şi aveam sentimentul că oamenii nu au nevoie de nimic mai mult decât de momente de iubire.

În ultima săptămână am avut multe întâlniri cu oameni faini. Am vorbit despre relaţii, despărţiri, împăcări, bani, pasiuni, iubiri, dans, noi începuturi, îngeri, călătorii, magie, întrebări, răspunsuri şi mi-am dat seama că dincolo de toate în fiecare discuţie am zis la un moment dat “ Lucrurile merg de fiecare dată în direcţia potrivită”.

Nu cred în adevăruri absolute. Simt că fiecare are propriul lui univers. Ceea ce este adevărat în universul meu este posibil să fie fals în universul altei personae. Oricum, simt că în Universul meu există un adevăr pe care îl port cu mine oriunde merg. Care să fie el oare? “Lucrurile merg de fiecare dată în direcţia potrivită.”

Hai la drum voinicule. Este dimineaţă. Un aer blând de vară mă întâmpină la ieşirea din bloc. Este 6:20. Nici ţipenie de om pe afară. Sunt eu şi cu al meu bagaj. Am cu mine culorile magice şi energia lui “ simt că lucrurile merg de fiecare dată în direcţia potrivită”. Primesc un mesaj. “Nu mai pot să merg în călătoria atelierului de creaţie”. Respir şi îmi aduc aminte că fiecare lucru este potrivit. Simt fiecare respiraţie. Mi-e bine. Sunt împăcată şi mă simt ca un copil care abia aşteaptă să meargă în vacanţă. Ajung la gară. Mă întâlnesc şi merg cu voinicii către Vf. Omu. Primesc un mesaj de la un voinic care adoră să cânte. Citesc în linişte mesajul. Ghici ce îmi spune: “Vin şi eu “. Zâmbesc şi mă simt binecuvântată. Suntem 9 voinici care pleacă într-o călătorie pe care simt ca o să o ţinem minte multă vreme. Voinicul care adoră sa cânte soseşte în tren. Ghice ce bagaj avea? Un troler cam măricel din fire…care sigur nu cred că îşi dorea să urce până la vârful Omu. Zâmbim noi şi am încredere că o să găsim soluţii. Multe s-au întâmplat în călătoria asta. A fost magic şi m-am simţit binecuvântată. Hai să revenim la troler…Da, ştiu…parcă şi văd un selfie cu trolerul în vârf de munte. Nu, deşi s-a simţit puţin abandonat, l-am lăsat pentru o zi în gară…acolo unde se lasă bagajele. Am găsit soluţii şi am improvizat un ghiozdan pentru voinicul care adoră să cânte. Am urcat pe munte, iar la întoacere pe voinici i-a cam prins ploaia. Am ajuns la gară cam intraţi la apă şi ghici cine avea haine uscate…..trolerul minune.  Uite cum lucrurile merg de fiecare dată în direcţia potrivită.

Lăsăm povestea cu trolerul şi poposim într-o poveste de iubire. Alexandra iubeşte pentru prima oară. Da, în prezenţa lui se simte ca o zână. Respiră la unison cu el. Îl iubeşte cu toată fiinţa ei. Trăieşte trei ani de poveste. Iubesc şi trăiesc una dintre cele mai frumoase poveşti de iubire. El şi ea par să fie făcuţi unul pentru celălalt. Şi acum îmi aduc aminte prima noastră zi împreună. Magie. Magie. Sunt recunoscătoare pentru ce a trăit fiinţa mea în această întâlnire cu acest om de poveste. Alexandra iubeşte şi devine femeie. Învaţă ce înseamnă să iubeşti, să dăruieşti, să primeşti şi să simţi că lumea nu are limite. Într-o zi cele două suflete hotărăsc să meargă pe drumuri diferite. Alexandra suferă, suferă şi iar suferă. Într-o zi îşi dă seama că viaţa nu este despre suferinţă şi ghici ce…îşi deschide inima. Începe să scrie. Răspunde la o întrebare simplă : „Cum îmi doresc să fie bărbatul de lângă mine?”. Am scris ore întregi. Lacrimile curgeau şiroaie şi aproape că nici nu-mi dădeam seama câtă libertate îmi dăruiesc în acele momente. Pas cu pas viaţa m-a purtat către Andrei. Îl iubesc pentru tot ce este el în viaţa lui. Iubirea noastră este nebună, matură, jucăuşă…. Îi mulţumesc pentru cât de magic este. Suntem de mai bine de trei ani împreună şi tot descopăr lucruri care mă fac zilnic să mă reindragostesc. Acum vreo trei luni am dat de foaia pe care am scris : cum îmi doresc eu să fie bărbatul de lângă mine…şi ghici ce? Andrei este acel bărbat. Citeam şi mă minunam. Acum pe bune….înţeleg că sunt magică, dar chiar atât de magică 🙂 Da. Uite cum viaţa m-a purtat în locul cel mai potrivit pentru mine. Uite cum lucrurile merg de fiecare dată în direcţia potrivită.

Mai bem o gură de apă şi mai ascultăm o melodie faină. Pas cu pas mai călătoreşte către mine o întâmplare care îmi aduce aminte că “lucrurile merg de fiecare dată în direcţia potrivită. Eram clasa a 9-a când părinţii mei au divorţat. Am suferit mult pentru că am înţeles puţin. Plângeam zile întregi. Plângeam când eram singură şi ascundeam durerea cum puteam mai bine. Începusem să învăţ cum să mă “autosabotez”. Au trecut mulţi ani de la acel moment. Acum simt că inclusiv acel moment a fost o binecuvântare pentru sufletul meu. Am învăţat pas cu pas să-mi redescopăr părinţii. Am descoperit o mamă care pentru prima oară în viaţa ei îşi dădea şansa să trăiască iubirea adevărată. Mama este o femeie magică. O iubesc din ce în ce mai mult şi o apreciez pentru că a avut curajul să spună stop unei vieţi care nu vorbea despre ea. Şi tata este bine. Este acum la casa lui. A renunţat la unele lucruri care îi făceau rău, a început să aibă mai multă grijă de el şi trăieşte liniştit alături de noua familie. Eu simt că mi-am redescoperit părinţii şi am început să-i iubesc cum nu o făceam până la divorţ. Ei au acum vieţi potrivite. Uite cum lucrurile merg de fiecare dată în direcţia potrivită.

Doamne ce a trecut timpul. Este deja ora 5:07 şi trebuie să mă pregătesc pentru dansuri. Hai sa respirăm puţin şi  să vedem dacă mai vine vreo întâmplare. Vin parcă rând pe rând zeci de întâmplări prin care viaţa mea mi-a arătat că “lucrurile merg de fiecare dată în direcţia potrivită”. Da, lucrurile merg în direcţia potrivită chiar şi atunci când aparent trăim experienţe “negative şi dureroase”. Toate întâmplările ne poartă către “locul cel mai potrivit sufletului nostru”.

Când o întâmplare mai provocatoare vine în viaţa noastră avem tendinţa să fugim cât vedem cu ochii. De ce? De frică să nu suferim. De frică să nu rămânem singuri? De frică să nu ne doară? De frică să nu ne pierdem? Acum simt din ce în ce mai mult ca viaţa mă poartă în direcţia potrivită de fiecare dată, că sunt protejată şi orice vine în viaţa mea mă ajută să fiu din ce în ce mai prezentă în viaţa mea.

Întâlniri cu oameni magici care tot apar în viaţa mea, bani care vin la momentul potrivit, metrou care pare să oprească timpul şi să mă poarte ca vântul către locul unde am nevoie, locuri magice în care mi-e dat să călătoresc deşi până nu demult nici nu îmi dădeam voie să visez, prietenii care se construiesc atât de frumos, proiecte de suflet, oameni care vin şi pleacă din viaţa mea, suferinţe care mă poartă către bucurie, întrebări şi frământări care îmi aduc cele mai potrivite răspunsuri şi lucruri care aparent se întâmplă “întâmplător” în viaţa mea….toate astea îmi confirmă că în universul în care am ales eu să trăiesc “ lucrurile merg de fiecare dată în direcţia potrivită.”

Te îmbrăţişez cu mult drag, om fain. Am povestit despre ce simt eu. Dacă simţi să îţi dăruieşti câteva minute de linişte…în momentele acestea daca simţi poţi să iţi aminteşti câteva întâmplări care ţi-au confirmat şi ţie că “lucrurile merg de fiecare dată în direcţia potrivită”.

Trăim o viaţă magică, dar magia vrea să fie trăită şi conştientizată cu paşi constanţi. 

Hai să ne lăsăm „adidaşii” să ne poarte în direcţia potrivită.