La căldurică



_DSC0513Salutare om fain,

Este ora 4:49 iar somnul mi-a spus “Pa pa, fată dragă”. Şi acum ce să fac? Să mă păcălesc că mi-e somn şi că “trebuie” să dorm 8 ore? Păi ce-i cu atâtea reguli de tot “curcubeul” ca să nu zic altceva. Hai să fim serioşi. Corpul meu este mult mai inteligent decât orice regulă scoasă din burta societăţii.

Beau un pahar de apă şi simt să scriu. A venit mama şi surioara mea pe la mine. Vine un gând. Dacă o să le deranjeze sunetul de la tastatură… Ei na… Dacă o să le deranjeze sunetul… se trezesc. Încep să scriu.

Este parcă încă vară şi un gând vine dintr-o lume de poveste. Şi tu stai la căldurică?
Nu ştiu dacă tu ai curaj să-ţi spui adevărul. Eu se pare că la 5 dimineaţa sunt foarte sinceră cu mine.

Da, stau la căldurică atunci când meşteresc proiecte faine şi mi-e teamă să le trimit în lume. Da, vin multe gânduri către mine şi mă fac mică mică mică… aşa cam cât Degeţica. Şi ghici ce? Stau şi mă gândesc. Uite aşa trece timpul pe lângă mine şi eu ratez şanse minunate pentru sufletul meu. Da, ştiu că totul este potrivit, doar că uneori simt că am mai multă magie de oferit decât ceea ce ofer.

Cum de ne place nouă, oamenilor, să stăm la căldurică? Stai că au venit gândurile peste mine. Puţină ordine, fetelor. Hai că aici nu suntem la piaţă.

Stăm la căldurică atunci când iubim– Adorăm un băiat sau o fată. Fiinţa ne tremură atunci când suntem în prezenţa persoanei iubite. Băi pe bune că avem un stol de fluturi în stomac şi o energie fantastică atunci când îi privim zâmbetul. Şi stăm şi privim. Am da orice ca “din întâmplare” să îl/o întâlnim. Este clar… ne-a cam luat valul. Adorăm privirea persoanei iubite. Adorăm prezenţa ei. Adorăm parcă şi defectele ei. Ne simţim în viaţă. Şi ghici ce? Stăm şi aşteptăm marea cu sarea. Stăm aşa şi fabulăm zi după zi. Ne imaginăm cum vine el/ea aşa la noi şi ne mărturiseşte iubirea. Stai stai! Că viaţa nu-i o telenovelă cu Mighel Carlos Manuel. Şi stăm şi aşteptăm ca el/ea să facă primul pas. Of. Şi uite aşa trece viaţa pe lângă noi. Stăm la căldurică. Ioi ce bine este aici la căldurică. Aici nu putem să fim respinşi, dar ghici ce… nici acceptaţi. Aici este o stare de adormire forţată parcă. Da, păi adormire forţată este. Nici nu puteam să-i spun mai bine. Ne forţăm să stăm adormiţi la căldurică. Şi căldurica te cuprinde din ce în ce mai mult. Îţi aduci aminte ce somn bun aveai când stăteai la bunici şi în sobă ardeau lemnele. Stăteai aşa la căldurică şi parcă toată căldura aia îţi amorţea corpul.

Aş vrea să trăiesc într-o lume în care renunţăm să stăm atât de mult la căldurică în iubire. Aş vrea să văd cât mai mulţi oameni care atunci când simt ceva au curaj să vorbească despre acel ceva. Ce te costă să vorbeşti sincer despre ceea ce simţi? Da, ştiu, te-am auzit deja…”. Cum să faci tu primul pas? Dacă mă respinge. Băiatul trebuie să facă primul pas”. Uite aşa trece viaţa pe lângă noi. Ne place jocul şi este minunat, dar când jocul se prelungeşte prea mult intrăm în prelungiri şi tensiunea creşte. Da, da… este bine aici la căldurică. Ne ascundem după un monitor şi postăm pe facebook…doar, doar se prinde că sunt îndrăgostit(ă). Ne ascundem în vis şi ne imaginăm cât de frumos ar fi să ştie ce simţim. Cred într-o lume liberă. O lume fără reguli. Cred într-o lume în care oamenii renunţă la “căldurică”. Cred într-o astfel de lume şi ghici ce… trăiesc o iubire minunată astăzi tocmai pentru că am acceptat să ies de la căldurică şi să vorbesc sincer faţă de mine în primul rând.

Continuăm articolul… promit… acum plec… am un tren de prins. Te iubesc călătorule. Te iubesc pur şi simplu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s