Moartea şi viaţa pe respiraţii


12049578_933822076687339_8628166510641737563_nSe face linişte. Corpul meu simte parcă să-şi numere fiecare respiraţie. Sunt încă în viaţă şi nu ştiu cum, dar simt cum ultima respiraţie se apropie în galop. Sunt ultimele mele clipe aici. Dar stai, sunt încă aici. Stai să fiu aici şi atât. Simt cum liniştea îmi învăluie corpul. Pentru o secundă mă gândesc la oamenii care încă o să respire şi după ultima mea respiraţie şi mă cuprinde frica. Ce vor face ei fără mine? Cine o să le mai fie alături în clipele grele? Cine o să-i iubească aşa cum obişnuiam eu să o fac?

Mai trece o respiraţie. Îmi simt corpul şi mai uşor. Până acum câteva secunde simţeam durerea în corpul meu. Simţeam fiecare fărâmă de corp cum se chinuie şi cum mă doare până când şi sufletul. Respiraţia asta mi-a dăruit un corp mai uşor. Îmi vine să zâmbesc şi să le spun că mă simt bine. Observ că îi văd din când în când. Mi-e bine şi aşa. Sunt împăcat şi mă simt mai în viaţă ca oricând. Îi privesc pe cei de lângă mine. Îi observ cum urlă de durere pentru că şi ei simt că se apropie ultima mea respiraţie. Se face iar linişte. Îi aud pe cei dragi cum urlă de durere. Dacă până acum le simţeam durerea, acum nici durerea nu poate să mai fie simţită. Mi-e bine. Mi-e din ce în ce mai bine. Toată viaţa mea am fost în mişcare, iar acum uite cum al meu corp învaţă să se odihnească. Mi-e bine. Vă rog să mă auziţi. Mi-e bine. Mă gândesc la cât de multe momente minunate am trăit aici. Vă iubesc şi sunt recunoscător pentru tot ce mi-am dăruit aici. Doamne ce film bun mi-am regizat. Am plâns, am râs, am trăit şi am murit de multe ori până în acest moment.

Stai. Uite că a mai trecut o respiraţie. Sunt încă aici. Inima îmi bate cu putere. Până acum nici nu băgăm de seamă că am inimă. Am trecut prin viaţă de multe ori fără să-mi bag în seamă inima asta care bate în corpul meu. Acum o aud, o văd, o ating şi o trăiesc. Mi-e bine. Credeam că inima asta o să bată pentru totdeauna. Simt să mă strâng în braţe. Vreau să-mi ridic braţul, dar simt cum puterile mă lasă încet încet. Dacă aş mai avea putere mi-aş mai dărui o îmbrăţişare. Acum braţele mele se odihnesc. Respir încet. M-am liniştit. A dispărut şi gândul ăsta cu îmbrăţişarea.

A mai trecut o respiraţie. SUNT încă aici. Mă uit cum fiinţa mea se linişteşte pas cu pas. Aud din ce în ce mai puţine cuvinte. Vreau să le spun că îi iubesc. O văd pe iubita mea. Este acolo şi plânge. Ea încă nu ştie că moartea înseamnă linişte. Plânge şi urlă de durere. Simte şi ea cum ultima respiraţie se apropie. Vreau să-i spun că o iubesc şi că sunt bine. Deschid glasul şi observ că nici să vorbesc nu mai pot. Regret că nu i-am spus că o iubesc? Nu, acum în clipa asta nu regret nimic ci pur şi simplu sunt prezent cu fiecare respiraţie. O aud cum ţipă de durere. “ Ce o să mă fac eu fără tine, dragul meu?” Mi-ar plăcea să-i spun că eu rămân aici, doar că am ales să trăiesc în alt univers. Aş vrea să-i spun că am scăpat de durerile fizice. Simt că s-ar bucura să ştie că nu mă mai doare corpul şi că acum când simt că sunt aproape de ultima respiraţie totul este bucurie şi linişte. Corpul meu sărbătoreşte şi sufletul meu s-a liniştit. Sunt bine. Sunt din ce în ce mai bine cu fiecare respiraţie care se duce.

A mai trecut o respiraţie. SUNT încă aici. Simt că aş vrea să vă spun cât de bine sunt. Simt că aş vrea să vă spun că sufletul meu tresare la fiecare lacrimă pe care voi o vărsaţi. Plec spre lumină şi iubire pură şi fiecare sentiment de suferinţă pe care voi îl aveţi mă tot întoarce din drum. Plec către lumină şi aş vrea să vă spun să petreceţi după ultima mea respiraţie. Mă simt bine pentru că ştiu că i-am spus la un moment dat iubitei mele că vreau să se îmbrace în roşu şi după ultima mea respiraţie vreau să sărbătorească. Vă rog să mă lăsaţi să plec spre lumină. Mă sărută şi plânge, dar eu nu mai simt nimic din ceea ce este pământesc.

A mai trecut o respiraţie. SUNT încă aici. Nu mai văd chipul iubitei. Mă uit la ea şi nu văd nimic mai mult decât lumină. Simt totul altfel acum. Nu mai am sentimente. Acum sunt iubire şi lumină. Acum sunt. Corpul mi-e uşor. Plutesc şi las în urmă durerea, suferinţa şi tot ce m-a chinuit în existenţa asta. Sunt un bulgăre de lumină colorată. Simt cum culeg energie din tot corpul şi mă liniştesc. Deschid ochii pentru ultima oară. Pentru o secundă o văd şi îmi dau seama că o să o tot văd în urmatoarea perioadă.

A mai trecut o respiraţie. SUNT încă aici. Acum simt şi atât. Acum simt că este ultima respiraţie. Sunt liber. Sunt lumină. Sunt iubire. Nu mă mai doare corpul. Sunt uşor ca un fulg. Îmi las corpul jos şi zbor ca un copil căruia i-au crescut aripile. Sunt aici şi acolo în acelaşi timp. Sunt magie. Încep să VĂD. Încep să AUD. Încep să VORBESC. Acum pare că nu văd cu ochii, nu aud cu urechile şi nici nu vorbesc cu gura. Este magie. Mă strâng în braţe, dar nu cu braţele ci cu întreaga fiinţă.

Ultima respiraţie. SUNT.  Dacă aş mai avea glas acum aş spune că viaţa asta este pe zile(cum bine zice Oana Pelea), pe secunde, pe respiraţii. V-aş spune să trăiţi în iubire şi magie şi cât sunteţi pe pământ.

Omule drag, trăieşte fiecare respiraţie. Iubeşte. Spune-le celor din jurul tău cât sunt de importanţi pentru tine acum cât mai ai glas să le grăieşti. Îmbrăţişează fiecare parte din corpul tău cât mai ai braţe care să facă asta. Priveşte-o pe ea cu iubire cât o mai vezi. Spune-i cât de magică o vezi… acum cât o mai vezi. Dansează. Lasă amânarea. Mănâncă sănătos şi fără să faci economii. Dăruieşte bani pe experienţe. Fă bine când ai ocazia şi taci… nu te ambala să pui repede pe facebook fapta ta bună. Taci şi simte. Dă drumul oamenilor să zboare. Iubeşte. Dăruieşte cuvinte şi prezenţă. Spune-i că îl iubeşti când simţi asta. Pleacă atunci când simţi că oamenii de lângă tine nu TE VĂD. Ai pasiuni, trăieşte prin ele. Nu ai pasiune, respiră şi deschide ochii cât mai ai puterea să vezi. Urlă, spune ce simţi când simţi, cât mai ai glas să faci asta. Cântă cât mai îţi auzi vocea. Dansează cât îţi mai simţi picioarele. Iubeşte pur şi simplu cu fiecare respiraţie care vine şi trece. Poţi să o săruţi cu patos acum cât poţi să-i mai simţi buzele.

Iubeşte cât poţi de pur şi trăieşte cu gândul că viaţa este pe respiraţii. Căci da, viaţa este pe respiraţii, iar eu mi-am dat seama de asta în ultimele 7 respiraţii… atunci când pierdeam totul, dar recâştigam întregul.

Acum sunt AICI şi îţi spun că mi-ar plăcea să nu mă plângi. Mi-ar plăcea să trăieşti pe respiraţii. Mi-ar plăcea să te aud cum mă sărbătoreşti. Mi-ar plăcea să-ţi vezi de visurile tale. Mi-ar plăcea să renunţi la lacrimi…ele mă dor de fiecare dată. Ştii cum poţi să mă sărbătoreşti? Pur şi simplu să trăieşti în magie şi iubire. Eu ÎNCĂ TE VĂD. Eu sunt bine aici. Nu am nevoie de sarmale. Eu trăiesc acum în iubire. Tradiţiile rămân pentru cei de pe pământ. Pentru noi, iubirea ne este hrană.

Trăieşte viaţa asta cu gândul că “VIAŢA ESTE PE RESPIRAŢII.” Îţi spun eu, un om care a trăit ultima respiraţie. Eu aici, sunt mai viu decât eram pe pământ. Sunt bine. Sunt fericit. Doar că mi-ar plăcea ca atunci când privesc către pământ să văd oameni care nu plâng ci pur şi simplu trăiesc “VIAŢA CU FIECARE RESPIRAŢIE”.

Schimbă ceva în lumea ta căci VIAŢA ESTE PE RESPIRAŢII. FĂ CEVA CU VIAŢA TA. Iar eu de aici, din universul meu am să mă bucur să TE VĂD.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s