„TE IUBESC” nu-i suficient


10509533_785795238119452_3051723003781896113_nSe face linişte. După “ploaia” de sentimente începe să se facă linişte. Am simţit de toate. Binele venea, iar apoi la câteva secunde “răul” îşi făcea simţită prezenţa. Simţeam iubire şi apoi la câteva secunde nu ştiam ce mai simt. Se făcea linişte şi apoi în câteva secunde începea spectacolul.

Mii de întrebări veneau către mine şi eu zău că nu mai aveam chef să le răspund tuturor. Am rămas împietrită şi pentru câteva momente am refuzat să mai primesc vreun sentiment. Eram de piatră şi părea că nimic nu mă mai atinge. Devenisem inumană şi lipsită parcă de răsuflare.

Apoi am reînceput să respir şi rând pe rând emoţiile au venit către mine. Parcă acum m-au văzut. Până acum se înghesuiau să mă îmbrăţişeze toate în acelaşi timp şi pas cu pas simţeam cum rămân fără răsuflare. Acum că m-au văzut împietrită şi-au dat seama că ar fi o idee strălucită să vină şi ele pe rând. Le-am văzut. Emoţiile s-au aliniat acum şi parcă în linişte au început să mă îmbrăţişeze. La început erau nedumerite. Nu ştiau de ce am rămas fără rusuflare. Erau nedumerite :” Cum Alexandra, cea blândă şi drăguţă, nu ne mai bine primeşte pe toate în acelaşi timp?” Apoi în linişte s-au aliniat. La început erau câteva emoţii mai cârcotaşe care tot îşi doreau să fie în faţă. Nu ştiu cum, dar zarva de la început s-a liniştit. Acum stau toate în faţa mea şi vin către mine în linişte. Le văd cu câtă înţelepciune se apropie de mine şi cum mă îmbrăţişează. Le bine primesc pe fiecare şi simt că de la fiecare emoţie fiinţa mea mai primeşte o răsuflare.

Pe unele dintre ele le cunosc atât de bine, dar pe altele pare că le văd pentru prima oară în viaţa mea. Unele îmi aduc mesaje frumoase, altele mă pun faţă în faţă cu realitatea, altele îmi spun cât de minunată şi magică sunt, altele îmi spun că încă mai am multe de simţit şi trăit. Sunt unele emoţii frumoase şi colorate, altele sunt reci şi “cu un aspect neîngrijit”. Sunt emoţii care au putere şi vivacitate, dar sunt şi altele cărora abia dacă le simt atingerea. Unele stau în îmbrăţişare câteva secunde, altele vor să mă îmbrăţişeze mai multă vreme. Le bine primesc acum.

Am petrecut o zi întreagă în îmbrăţişarea asta. Rând pe rând sufletul mi-a fost îmbogăţit. O întâlnire însă m-a făcut să tresar.

O văd. Are hainele răvăşite şi nu pare să fie cum mi-am imaginat eu că este. O văd şi se apropie în linişte. Nu se grăbeşte. Ba mai mult uneori se mai şi opreşte să se uite în stânga şi în dreapta. Pare că viaţa ei este liniştită şi are tupeu să facă ce simte când simte. Ajunge în faţa mea, eu dau să o îmbrăţişez, iar ea pur şi simplu se retrage. Îşi aduce un scaun şi pur şi simplu stă neclintită în faţa mea. Mă aşez şi eu şi stau în linişte lângă ea. Îşi desface haina şi îi văd mâinile pline de “treceri de ani”. Îmi cuprinde mâinile mele în mâinile ei. Abia acum o recunosc cu adevărat. Este ea, IUBIREA. Celelalte emoţii încep să se agite. Ele ştiu că asta este o întâlnire importantă şi parcă ar fi vrut să nu aştepte atât de mult la rând. În fine, le liniştesc şi le spun că am să le bine primesc pe toate, dar doar dacă au răbdare. Le văd pe unele cum pur şi simplu pleacă, iar cele care rămân parcă sunt parte din întâlnirea mea cu IUBIREA.

Draga mea copilă. Ai răbdare. Unde te grăbeşti atât de mult. Eu sunt mereu alături de tine. Chiar şi atunci când suferi şi plângi. Eu sunt aici lângă tine în fiecare clipă, chiar dacă uneori refuz să te îmbrăţişez. Ieri ai suferit pentru că ai avut impresia că cei dragi ţie au încetat să te MAI VADĂ. Ei te văd dragă mea, doar ca şi ei au provocările lor. Tu stai în linişte şi aşteaptă. Toate curg şi în final rămâne tot ce este mai potrivit. O relaţie nu este despre iubire şi atât. O relaţie este despre ascultare, răbdare, uneori mici compromisuri, dezamăgiri, certuri, împăcări, drumuri diferite, urcuşuri şi coborâşuri. Iubirea nu-i suficientă într-o relaţie.

Ce să fac atunci când simt că totul se pierde sub privirile mele şi eu rămân fără putere?

-Stai şi bine primeşte tot ce vine. Uneori vin către tine emoţii care vor să te distragă de la ce este important. Refuză să-ţi iei deciziile atunci. Mai stai puţin în linişte. Respiră şi ai să vezi cum emoţiile acelea pur şi simplu pleacă. În final rămâne tot ce este mai potrivit pentru tine. Stai şi vezi de ce eşti tu responsabilă şi de ce nu eşti responsabilă. Respiră şi ai răbdare. Emoţiile de care nu ai nevoie ai văzut cum pur şi simplu pleacă. Nu au răbdare să aştepte în spatele iubirii.

Am vorbit o oră şi ceva. Mi-a vorbit despre mine, despre bărbat, despre femeie, despre emoţii, despre iubire, despre relaţii şi despre faptul că o relaţie se zdruncină şi abia apoi îşi capătă echilibrul. M-a îmbrăţişat la final şi mi-a spus că EU SUNT RESPONSABILĂ PENTRU TOT CE SIMT.

Mulţumesc IUBIRE pentru întâlnirea cu tine. Stai, nu pleca. Vreau să-ţi mai spun încă ceva. IUBIREA mi-a spus să-mi iubesc bărbatul fix aşa cum este el. Mi-a mai spus că şi el mă iubeşte fix aşa cum sunt eu. Mi-a confirmat că iubirea nu-i suficientă şi ca să păstrezi o relaţie vie ai nevoie uneori să baţi în retragere, să taci, să asculţi şi să iubeşti de la depărtare.

Stai şi bine primeşte tot ce vine către tine. Doar că roagă emoţiile să vină pe rând. Stai, ai răbdare şi ai să vezi că în final rămân lucrurile de care pur şi simplu ai nevoie.

Şi recunoaşte când greşeşti. Spune “Îmi pare rău” pe lângă “Te iubesc” şi magia o să reapară în lume prin simpla ta prezenţă. Încă ceva, înainte să vezi paiul din ochiul lui, cum ar fi să vezi bârna din ochiul tău?

Şi apoi pur şi simplu a plecat, iar eu am reînceput să respir în linişte.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s