Vă văd şi plânge sufletul în mine când vă văd. M-am săturat să tot daţi vina pe mine. M-am săturat să-mi cereţi ajutorul când boala vă vizitează. M-am săturat să văd câtă ură aveţi în voi. M-am săturat să vă văd luptând pentru nişte petice de pământ. Vă iubesc şi iar vă iubesc. Mă uit la voi şi sufletul meu zbiară. Zbiară pentru că plânge şi nu mai înţelege ce se petrece cu voi. Unde vă este inima? Unde vă este sufletul? Unde vă sunt oamenii? Vă văd în fiecare zi şi plânge sufletul în mine.

De ce nu auziţi când vă implor să vă iubiţi? Am trimis păsările, norii, cerul, natura să vă povestească despre iubire. Ce faceţi cu toate astea? De ce vă tot încăpăţânaţi să vă faceţi rău între voi?

Da, te miri că mă auzi? Da, păi m-am săturat să vă tot dau indicii. Parcă sunt o femeie care vrea să-i transmită omului iubit cât de mult îl iubeşte şi el se încăpăţânează să nu vadă realitatea. Femeia îi tot oferă indicii, iar el pur şi simplu nu vede. Unde mai pui că zice că şi el caută marea iubire. Nu sunt nici femeie şi nici bărbat. Sunt o fiinţă divină care vă tot priveşte de ceva vreme. Mă doare sufletul când vă văd. Mă doare întreaga fiinţă şi pur şi simplu simt că nu am putere să vă ajut.

Hai că am prins canalul bun şi simt să vă vorbesc. Am să fiu la obiect, căci zău că nu mai aveţi vreme de pierdut. Timpul este mai scurt decât vă imaginaţi.

Dragilor, nu am să vă spun ce găsiţi după ce muriţi. Eroare. Primesc întrebarea asta de mii de ori pe zi: “ Există rai? Există iad? Ce o să se întâmple cu mine după moarte? “ De unde atâta curiozitate pentru ce o să fie? Aveţi fiecare câţiva ani pe pământ şi voi îi irosiţi cu gândul la iarba verde din rai şi la focul din iad. Serios? La început am zis că este o glumă, dar apoi mi-am dat seama că nu-i de şagă cu voi. Hai să vă spun un secret. Zilnic trăiţi în iad şi în rai, iar uneori faceţi credit la bancă pentru a vă închiria loc în iad sau în rai. Raiul şi iadul sunt pe pământ şi voi alegeţi în fiecare clipă în ce univers vreţi să trăiţi. Şi aaaa… staţi să vă mai zic una bună. Dragilor, am o veste şi mai tare. Vă limitaţi mult. Există mai multe universuri în afara celor două. Da, ce nu ai păţit niciodată ca în lume să fie suferinţă şi durere şi tu să trăieşti parcă în universul iubirii? Da, asta se întâmplă pentru că fiecare îşi alege universul în care vrea să trăiască.

Tot aud de multe ori spunând că “ Ne-a pedepsit Dumnezeu”. Dragilor, Dumnezeu are treburi mai magice de făcut decât să vă pedepsească pe voi. Vreţi să vă spun cine vă pedepseşte? Voi vă pedepsiţi între voi. Aţi acumulat multă suferinţă de pământ. Aţi băgat-o sub preş crezând că ea o să plece de la sine. Suferinţa nu pleacă de la sine. Ea cere să fie trăită şi abia apoi pleacă. Aţi învăţat să mascaţi suferinţa cu un zâmbet. Plânge sufletul în tine şi ca să faci faţă în societate îţi pui mii de măşti. Draga mea, când îţi vine să plângi, te rog să plângi. Când îţi vin gânduri mai puţin bune, eşti bine… sunt şi ele tot ale tale. Când simţi că vine o durere, accepta-o şi nu mai da buzna la prima farmacie. Doamna de acolo îţi va da pastile pentru durerea în gât, dar ghici ce, acestea în timp îţi vor afecta stomacul.

Acum că am prins canal bun vă implor să trăiţi toate stările care vin către voi. Când vine suferinţa, fă-i loc în viaţa ta. Nu o să stea pentru mult timp. Vine, îţi dăruieşte un dar şi apoi pleacă mai rapid decât a venit. Dacă o alungi ea o să te lovească la nivel colectiv când ţi-e lumea mai dragă.

Vă implor să iubiţi. Iubiţi totul ca nişte nebuni. Iubeşte ţara în care te-ai născut. Să nu crezi că te-ai născut întâmplător într-un loc. Iubeşte-i pe oamenii care aleg să-ţi stea alături. Iubeşte-i pe cei mai deştepţi decât tine. Iubeşte-i pe cei mai „proşti” decât tine. Iubeşte-l pe cel care crezi că ţi-a dăruit suferinţă. Iubeşte-i pe cei care te părăsesc. Ei dăruiesc loc lucrurilor şi mai potrivite. Iubeşte-i pe cei care te ajută, dar şi pe cei care îţi cer ajutorul. Iubeşte ca şi când ai mai avea câteva zile de trăit şi misiunea ta pe pământ ar fi să iubeşti.

Vă implor să vă VEDEŢI.  Zilnic treci pe lângă  oameni minunaţi fără să-I VEZI. Cum ar fi să-i vezi pe oameni şi la un moment dat să ai capacitatea să le şi spui cât de minunaţi îi vezi? Oamenii au nevoie să fie văzuţi. Oamenii au nevoie să le aduci uneori aminte că sunt minunaţi. Se pierd pe ei în prea multe treburi şi uită uneori să se vadă. Dacă tot ai glas, de ce să nu-l foloseşti vorbindu-le oamenilor despre lucrurile minunate pe care le vezi în ei…

Vă implor să nu vă mai omorâţi copiii. Da, văd ţări în care copiii sunt victime ale egourilor celor mari. Vă rog să nu va mai omorâţi îngerii sub scuza că vă apăraţi religia. Vă implor să vă iubiţi copiii şi să-i lăsaţi să crească liberi. Un copil este ca o floare care venită în deşert aduce lumină, frumuseţe şi culoare.

Vă implor să nu mai daţi vina pe ceilalţi pentru ce se întâmplă în viaţa voastră. Aud zilnic rugăciuni în care sunt implorat să vă dăruiesc ceva, dar la câteva secunde surprind gânduri “ Gigel este de vină pentru cât de mult sufăr acum. Dacă ar fi fost şi el mai responsabil eu nu aş fi ajuns aici acum”. Ei bine, Gigel este responsabil pentru viaţa lui aşa cum şi tu eşti pentru a ta. De ce mereu încercaţi să daţi vina pe ceilalati? Aaaa…stai că am mai observat un specimen. Mai există oameni care vor să-i salveze pe ceilalţi. Dragilor am o veste magică să vă transmit. Veniţi pe pământ nu pentru a vindeca ceva la voi sau la cei din jurul vostru ci pentru a vă bucura de fiecare respiraţie. Trimiterea voastră pe pământ este pentru ca voi să învăţaţi să vă sărbătoriţi fiecare respiraţie. Trimiterea voastră pe pământ se întâmplă ca voi pur şi simplu să descoperiţi cât de magic este să trăiţi viaţa pe respiraţii şi să vă bucuraţi de fiecare dintre ele. Nimic mai mult.

Vă implor să nu săriţi cu gura mare înainte să ascultaţi toată povestea. Cu părerea îşi dau mulţi, dar la ce bun… de ce să vă consumaţi inutil energia? Zău că dacă aş face un concurs, voi, oamenii de pe pământ, aţi câştiga concursul la datul cu părerea. Nu aveţi idee câtă energie consumaţi uneori doar pentru că vă daţi cu părerea înainte să ascultaţi toată povestea. Aud adesea : “ Este curvă”. De unde ştii tu că este curvă? Doar pentru că a plecat de lângă soţul ei şi este acum cu un alt bărbat… tu crezi că ai dreptul să o faci curvă? Dar ştii tu oare câte bătăi şi câte aripi tăiate i-a „dăruit” soţul? Nu. Mă aşteptam la un astfel de răspuns. Atunci de unde ai scos-o pe asta cu “Este curvă”? Ascultă povestea oamenilor şi taci. Ador oamenii care tac atunci când au ocazia să “ocărască”.

Vă implor să vă iubiţi ţară şi oamenii.  Tu, dragul meu, nu te-ai născut întâmplător în ţara ta. Ia spune-mi tu mie cât din ţara ta ai văzut? Sau doar pur şi simplu aşa ai învăţat să te plângi că ţara ta este naşpa şi că oamenii din ţara ta sunt naşpa? Ai mers să vezi ce oameni minunaţi ai în ţară? Aaaaa… obişnuieşti să te uiţi la televizor. Păi ce, crezi tu oare că acolo au loc oamenii minunaţi? Nu, pe ei îi găseşti în realitate. Şi ca să găseşti magia, este nevoie să o şi cauţi. Da, normal, este mai uşor să stai în fund pe canapea şi să te uiţi la televizor spunând că “Viaţa ta este naşpa. Trăieşti într-o ţară urâtă în care oamenii sunt răi.” Îţi spun, ia tu un bagaj în spinare şi fugi să vizitezi adevărata Românie. Mergi tu şi stai de vorbă cu bătrânii din Bucovina. Stai şi vezi ce îţi spun ei despre România. Ţi-am zis, tu trăieşti într-o ţară binecuvântată pe care te-ai obişnuit să o ocărăşti.

Vă implor să sărbătoriţi. Nu aveţi ce vindeca. Vindecarea vine de la sine atunci când decizi să sărbătoreşti fiecare clipă din viaţa ta. Vă rog să nu mai economisiţi atât. Mă doare sufletul când văd că amânaţi atât de mult să vă dăruiţi lucruri.

Vă implor să trăiţi pur şi simplu. Să aveţi multă nebunie şi să nu vă pese de ce gândesc ceilalţi despre voi. Oricum o să se găsească unul care să vă judece pentru lucrurile pe care le faceţi. Te implor să cânţi, să dansezi, să pictezi, să scrii, să faci ce îţi doreşti tu acum cât mai ai vreme. Te implor să mănânci sănătos. Te implor să-ţi cheltuieşti banii pe experienţe. Fă câte aroganţe vrei tu să faci. Trăieşte omule fiecare respiraţie. Mergi la job cu inimă deschisă. Trăieşte PUR şi SIMPLU.

Cine sunt eu? Las că poate ţi-ai dat seama. Dacă nu ţi-ai dat seama îmi asum să mai vin să mai vorbesc cu tine. Eu de mii de ani vă tot vorbesc şi vă iubesc, iar voi vă irosiţi dorinţele cu lucruri mici.