creaţie foto: Oana Bardan

E linişte. Am visuri din ce în ce mai mari şi dragele de ele încep să se pună în mişcare. Este seară. Sunt împăcată cu mine. Astăzi mi-am promis nişte lucruri şi m-am ţinut de cuvânt faţă de mine. Un sentiment înalt. Şi cum lucrurile pe care le începi se tot continuă când zic că ziua s-a terminat…ce să vezi, draga de ea, mai avea multe să-mi ofere.

-Da, moartea este ceva natural.  Cu toţii murim mai devreme sau mai târziu.

-Durere există şi atunci când moare o femeie, dar şi atunci când moare un bărbat. Suntem  încă oameni şi mai avem multe de înţeles despre moarte.

Stau în tăcere şi simt că îmi vorbeşte parcă dintr-un alt univers. Este calm şi cuvintele vin parcă de la sine. Doamne ce binecuvântare să-l ascult. Dragul de el continuă ca şi când gândul meu nici nu ar fi existat. Nu intră în discuţie cu gândul meu ci merge mai departe.

-Mult mai dureros este însă când moare o femeie. Vezi tu, draga mea, femeia este purtătoare şi creatoare de viaţă. Când o femeie moare dispare o parte din creaţie de pe pământ.

– Ei bine, când moare un bărbat piere puterea din lume. Bărbatul însă a stat o viaţă lângă femeie, iar femeia zi de zi a învăţat cum este să fie puternică. Când moare bărbatul femeia deja a învăţat despre putere şi continuă să fie puternică şi după moartea lui.

– Însă, un bărbat după moartea iubitei lui este distrus. A dispărut din lume purtătoarea şi creatoare de viaţă. Nu-i chiar aşa uşor. A pierit de pe pământ fiinţă care îl îmbrăţişa cu blândeţe, îl calma şi îi vorbea despre iubire prin simpla ei prezenţă.

Tac şi îl ascult. Mă simt binecuvântată pentru această clipă. Mă bufneşte plânsul. Ciudat, nu plâng de tristeţe. Plâng pur şi simplu. Nu înţeleg de ce plâng. Ei bine, dar zău că ăsta nu-i momentul cel mai potrivit să înţeleg. Îl privesc şi din plâns o dau în râs. Îi zâmbesc şi îi mulţumesc pentru ce am simţit eu în clipele în care el mi-a vorbit.

Dragul de el, continuă să vorbească.

-Draga mea, acum sigur că nu poţi compara durerile. Există durere şi atunci când moare bărbatul, dar şi atunci când moare femeia. Ţi-am zis însă, femeia este CREATOARE ŞI PURTĂTOARE DE VIAŢĂ.

Tac şi îl ascult. Dragul de el simte prezenţa femeii în lumea lui ca pe o binecuvântare. Dragul de el este prezent în viaţa lui şi în viaţa iubitei lui. Dragul de el respectă femeia fără să simtă nevoia să concureze cu ea. El este conştient că bărbatul şi femeia sunt un tot şi că fără de unul, TOTUL ăsta se clătină, îşi pierde echilibrul.

Şi hai să-ţi spun un secret, bărbatul ăsta este şi el creator şi purtător de viaţă. Simt că atunci când recunoşti şi vezi frumuseţea în celălalt, o ai şi tu cu vârf şi îndesat. Adeavarat că la tine se poate arăta într-o altă formă, dar frumuseţea aia există şi binecuvântează această lume prin simpla ta prezenţă. Te iubesc, călătorule creator.

Multe a mai grăit creatorul călător în acea seară. Ce binecuvântare să trăieşti lângă un om care devine din ce în ce mai conştient de cât de magic este şi care recunoaşte şi vede magia în femeia de lângă el.

Creaţia şi puterea sunt în dans şi cu blândeţe păşesc în lume. Sunt conştientă de cât de măreţ este rolul lui în viaţa mea şi rolul meu în viaţa lui.
Te iubesc, călătorule creator pentru cum ai ales să te VEZI, să mă VEZI şi să binecuvântezi lumea prin creaţia ta.