Casa părintească se dărâmă


12744482_1003925009677045_1532834877770202096_n

creaţie foto: Andrei Gherasim

Este linişte. Respir. Încep mi aud corpul. Se linişteşte totul în mine. Respir din ce în ce mai lin. Inima încă îmi bate. Sunt vie. Sunt aici. Pentru o secundă simt cum sunt şi aici şi acolo. Corpul mi-e din ce în ce mai uşor. Plutesc parcă. Sunt un fulg cu bătăi de inimă. Pentru câteva clipe încă îmi mai aud respiraţia. Piciorele se odihnesc. Creierul îşi lasă sinapsele ÎN PACE. Inima iubeşte încă. simt mai vie nicioadată. Sunt aici şi acolo parcă în acelaşi timp. Deschid noi uşi şi încep plutesc din ce în ce mai lin.

Am ajuns ACASĂ. Păşesc în curte. Recunosc poarta roşie de fier. Tac şi în liniştea asta parcă şi zăvorul îmi cântă. Îmi simt corpul. mişc încet. Acum nu mai am unde mă grăbesc. Nu am nimic mai mult de făcut decât fiu aici. Da, am ajuns ACASĂ. Mi-e bine. Respir şi văd câţiva ghiocei care parcă îmi şoptesc “Bine ai venit acasă, copilă dragă”. Zâmbesc lin. Parcă nici fericirea nu se mai simte ca înainte. Păşesc lin. Îţi spun, simt ca şi când plutesc. Nu ştiu ce-i cu mine. Zici nu mai trăiesc în universul asta. Am ajuns ACASĂ. Pare este primăvară. Mintea mea întreabă: Mai fată, parcă la tine în univers încă era iarnă. Unde-i casa ta de anotimpul s-a schimbat în câteva clipe? 

Recunosc prispa părintească. Aici obişnuiam joc ore întregi în copilărie. Îmi aşezam în linişte preşul ţesut la război de bunica şi pierdeam pe prispă cu orele. Florile mamei încep înflorească. Simt viaţă la fiecare pas.

Am ajuns ACASĂ. O văd pe bunica. –Bunica, dar ce cauţi tu aici? Te credeam în alt univers. Eu ştiam veghezi de acolo din lumea îngeraşilor.

Bunica tace. Îmi zâmbeşte şi parcă un întreg univers este cuprins în zâmbetul ei blând. Bunica zâmbeşte cu ochii. uit la ea şi simt sunt binecuvântată pentru întâlnirea astaÎncă nu înţeleg ce se petrece cu mine. Simt mi-a stat mintea în loc. Bunica Elena continuă îmi zâmbească. Îmi întinde mâna şi îmbrăţişează. Stăm în îmbrăţişarea asta minute în şir. Zău am uitat de lumea mea în această îmbrăţişare. Mi-e bine. stă aici o viaţă. Simt iubirea cum îmbrăţişează. Aud inima bunicii. Mintea mea ştie bunica nu mai este în universul meu, dar ce fac acum….o am aici şi asta este realitatea în care cred acum. O simt lângă mine.

Închid ochii şi pierd în braţele bunicii. Îi aud inima cum vibrează. Îmi aduc aminte de copilărie. Adoram adorm în braţele bunicii. Adoram -i aud inima cum bate. Habar nu am în ce univers sunt acum. Tot ce ştiu acum este nu am chef plec curând de aici.

Aud glasul blând al mamei. “ Mămică, te iubesc” încep strig de zor. Mai mult de jumătate din viaţă mea nu am avut curaj -i spun mamei o iubesc. Am ajuns ACASĂ mamă şi te iubesc. O văd şi pe “Pamela”, căţeluşa noastră. E hai, nu te lua de numele ei. Cred tata a fost cârcotaşul care i-a ales numele. Cred şi-a dorit şi el la un moment dat fie protejat de acea Pamela :).

Sunt bine. Am ajuns ACASĂ. Îmi simt inima în vacanţă. simt readusă la viaţă parcă într-o altă viaţă. Într-o secundă simt goală. Lacrimile încep curgă de la sine. Nu mă doare nimic, dar dor ochii de ce văd. Îmi dau seama nu simt tristeţea. Unde am ajuns? Ce-i cu mine? În faţa mea zace o lume. În faţa mea s-au dărâmat zidurile. În faţa mea văd cum casă părintească zace. uit la casă…. uit la ai mei…nu mai înţeleg nimic. Ai mei sunt veseli şi petrec de zor. Primul gând care vine către mine: Cum petreci când casa părintească se dărâmă? Ce-i cu oamenii ăştia? În ce univers trăiesc ei? 

Tac şi uit la casă. Zidurile îi sunt dărâmate. Locul în care mi-am trăit copilăria nu mai este. Moloz, scaune, patul din camera din faţă, şifonierul, tablourile mele, zidul…toate sunt una. Respir. Tac şi uit la ai mei. Dragii de ei continuă sărbătorească. Stau singură pe maldărul de moloz şi uit la casă părintească. cuprinde frică. Unde o  mă mai retrag eu odihnesc, dacă acum nu mai există ACASĂ? Respir şi la un moment dat parcă zidurile dărâmate încep mi vorbească. Ele îmi povestesc ele nu sunt triste că au fost dărâmate. Suntem mai fericite niciodată. Of, nu înţeleg nimic. Unde am ajuns?

Mama se apropie de mine cu blândeţe şi îmi şopteşte:
Dragă mea, hai cu noi sărbătorim împreună. Casă părintească pare a dispărut. Nu-i aşa, dragă mea.
O privesc pe mama. pierd în privirea ei. Un întreg univers este găzduit în privirea ei. Parcă cuprinde cu totul şi îmi înţelege trăirile fără fie nevoie grăiesc ceva.

Îţi înţeleg durerea. Dar hai ţi spun ceva, suflet drag…Casă părintească se dărâma doar pentru noi am decis intrăm în renovări. Un univers se dărâmă, doar pentru unul nou aibă loc se meşterească.

Cuvintele ei ajung în întreagă mea fiinţă. O aud pe mama. Simt ce spune. Şi aşa din neant, ridic de pe maldărul de moloz şi alătur şi eu dansului. Sărbătoarea continuăBunica ne povesteşte cum numai ea ştie povestească. Ne iubeşte cu fiecare cuvânt. Muzica se aude în tot satul. Dansăm în jurul casei. Zidurile nu mai sunt, dar uite….acum este loc pentru un nou univers. INTRĂM ÎN RENOVARE. Ne ţinem de mâna şi ne prindem într-un dans ludic. Bucuria noastră răsună în întregul univers. Îmi simt corpul din nou cum pluteşte.

În dansul meu întâlnesc cu un copil. Copilul asta pare fie un alt înger grăitor. trage de mânecă şi îmi zice aşez puţin are ceva important mi spună.

Ştii de ce eşti tu aici? ( nici nu lasă -i răspundmai bine oricum habar nu aveam ce -i zic). Ai călătorit în universul asta ca  simţi cum “casă părintească se dărâmă”. Mergi înapoi în universul tău şi grăieşte oamenilor totul este potrivit. Atunci când văd un univers dărâmat, ÎNCEAPĂ DANSEZE ŞI SĂRBĂTOREASCĂ…. este semn SE INTRĂ ÎN RENOVĂRI. Magia aşa lucrează.

Şi aşa din neant se face ora 7:00. Corpul meu se ridică. Încep îmi simt corpul. Inima îmi bate şi astăzi. mişc încet. Simt binecuvântare pentru surprind respirândTac şi ridic încet din vis. Da, am visat. Am visat parcă realitatea de aici. Căci da, “casă părintească se dărâmăşi pas cu pas, respiraţia magică intră în viaţă mea şi face să se înalţe un nou univers. 

Am ţin de promisiune şi am duc mesajul îngeraşului grăitor peste tot în lume. Simt noi universuri se deschid. Hai lăsămcase părinteşti se dărâme”, hai intrăm în RENOVARE. Magia aşa lucrează.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s