Te iubesc, Andrei


_DSC0486 copySunt bine. În camera mea miroase a rai. Sunt bine. Ieri am simţit curaţ fiecare spaţiu din casă. Mi-a prins bine. Simţeam cum se duce şi murdăria din interioarele mele. Ioi, dar cât praf. Amuzant a fost îmi dădeam seama praful ăsta este fix acolo unde credeam spaţiul mai curat. S-a făcut linişte. Mi-am lăsat raiul şi m-am scos la soare. Acolo ce să vezi. Un cuplu la joacă. El şi ea se “antrenau”. Alergau, făceau exerciţii, se provocau, se jucau şi împărtăşeau iubire cu fiecare privire la fiecare respiraţie. Dragă de mine îi privea şi pur şi simplu le simţeam povestea. Un gând mi-a revenit. Acum vreo cinci ani, fix aşa făceam eu cu Andrei. Eram pe la început de poveste. Descopeream lucruri magice unul despre celălalt şi ce vezi, dragul de el îmi era „antrenor”. M-a apucat pe mine vreau slăbesc câteva kg. Şi cum Andrei era sportiv de performanţă am zis merită să experimentăm. cam chinuia aşa, dar ce vezi….pe lângă urcat scări, sprinturi nebune, respiraţie, abdomene aveam timp magic împreună şi normal mai fugeam de antrenament printr-un sărut din ăla de îmi transformă toată viaţă. Amintirea asta fuge. Îmi dau seama sunt în parc şi nu-i just faţă de parc stau cu gândul în altă parte. Este ca şi când  merge în vizită la un bun prieten şi eu stă pe facebook văd ce postează lumea. Nu-i frumos şi vorba unui prieten bun, Dan, nu-i regulamentar. Stau în parc cu o certitudine prezentă: Te iubesc, Andrei.

Este dimineaţă. Alexandra este un titirez în acţiune. Merge la asociaţie, iubeşte oamenii, meştereşte recrutări, are şi un job, merge şi la facultate şi pare timpul ei este dintr-un alt univers. După o zi nebună, dragă de ea, ajunge la recutare. Totul este pregătit. Începe se joace. Îl vede pe el. Iaca la el. Uite ce înalt este. „Văleleu, dar oare cum a intrat în sală. Ei, hai, Alexandra treci la treabă şi lasă băiatul în pace”. Nici nu face dragă de ea câţiva paşi el vezi ce gândeşte: „Doamne ce ochi are fata asta. Îmi pare mie sau se uită cam într-o parte. Văleu şi câtă energie are. Zici este titirez. „

Trec anii şi dragii de ei devin prieteni. Într-o zi ea alege -i vorbească despre unul dintre visurile ei cele mai mari. Zău de ştiu de ce am ales fac asta. A venit de la sine. Eram eu singură cu visul meu. Mi-am luat toată energia şi i-am vorbit. Era primăvară şi părea şi eu înfloresc. Îi vorbeam despre visul meu şi el sorbea parcă fiecare cuvânt. Mai erau încă doi prieteni care ştiau de visul meu, dar zău niciunul nu era aşa absorbit de poveste cum era el. Îi vorbeam şi simţeam cum pur şi simplu visul meu vine şi neîmbrăţişează pe amândoi. El ascultă cu atenţie fiecare cuvânt. Eram în parc şi toată natură susţinea conversaţia noastră. După ce am vorbit eu minute întregi, dragul de el îmi spune calm: „Ştii asta îmi doresc şi eu.” Văleleu, zău mi-a stat mintea în loc. Cum adică, mai există un om care are acelaşi vis al meu? Doamne, ce îmi faci tu mie? Din ziua aiaînceput povestea. Echipă, idei, visuri, noi şi agenţia noastră de promovare a oamenilor talentaţi era în acţiune. Doamne ce binecuvântare trăiam. Nu ştiu cum, dar toate se aliniau. Munceam nişte nebuni, dar pur şi simplu nu simţeam. Construiam ceva măreţ. Era visul nostru susţinem oamenii talentaţi şi îi ducem în întreagă lume. Ne trezeam dimineaţă la 5 mergem în sala de sport obsevam câte un sportiv. Stăteam până seară târziu scriem articole, meşterim filme şi fotografii, vorbim cu sponsorii şi pur şi simplu mă simţeam mai în viaţă ca niciodată. Viaţă mea curgea altfel. uităm la el şi trăia fotografia. Îmi spuneam atunci „Andrei o ajungă mare fotograf. El spune poveşti, simte fotografia şi are o energie cum rar întâlneşti.” Oamenii radiau când erau fotografiaţi de el. Intrau parcă într-un alt univers în care se vedeau cât de măreţi sunt. Ei şi stai pe lângă lucrurile frumoase s-au întâmplat şi din celelalte. Părea uneori ne uram de moarte.

Mai trec câteva luni, dacă nu cumva câţiva ani când ce vezi. Dragul de Andrei şi dragă de Alexandra sunt în parc. Aveau de semnat un contract cu unul dintre sportivi şi s-au văzut mai devreme mai pună una altă la punct. Eroare aici. Eu şi dragul de Andrei în linişte în parc. Aşa, ca din neant am început vorbim despre vrute şi nevrute. Timpul părea a stat în loc. Eram pe iarbă şi părea întregul univers stă acolo de vorba cu noi. ţi mai zic în ziua aia am ajuns mergem semnăm contractul în pantaloni scurţi. Doamne câtă aroganţă pe capul nostru. A fost ziua în care am uitat am nevoie mănânc sau beau apă. Eram pur şi simplu în prezenţa lui şi el în a mea. Ziua aia a fost ziua a cărei prezenţă o o păstrez mereu în suflet. Zilele trec pe lângă mine şi n- putea ţi spun exact ce am făcut lunea trecută, dar ziua aia mi-e clară cum nici apă din izvor nu poate fie. Se face linişte, îl aud cum îşi deschide sufletul. „Doamne, bărbatul asta muntele are aşa trăiri şi poveşti magice. Cum de nu l-am văzut până acum”. Îl privesc şi simt cum iubirea începe înflorească. Mi-e şi frică iubesc. Vin după un capitol magic din viaţă mea, doar un capitol care s-a încheiat şi parcă mi-e şi frică să iubesc. Tac şi îl privesc iar şi iar. Îmi vorbeşte şi pare îmi vorbeşte dintr-un univers plin cu iubire. Sunt nebună. Vreau -i ating mâna. Stăm întinşi pe iarbă, îmi vorbeşte şi eu simt -i ating mâna. Am emoţii de zici mi-au luat celulele la trap prin corp. Doamne ce-i cu mine? Ce-i cu trăirea asta. Îmi vorbeşte şi eu am curaj -l ating. simt plină de iubire. Îmi simt corpul plutind. Doamne ce ţi-e şi cu viaţă asta. Cum te poartă ea printre emoţii şi trăiri. Am plecat de acasă cu gând rezolv probleme tehnice şi să semnez contracte şi uite ce trăiesc. Unde-i logică în lumea asta? Păi nu-i nici-o logică. întorc la mine şi la Andrei. Îmi fac curaj şi fac ce simt. „Din întâmplaremâinile noastre se întâlnesc. Simt în atingerea asta întreg universul. Tremur şi trăiesc cu fiecare respiraţie. El îmi vorbeşte ca un înger. Îl ating şi de aici întreg universul s-a deschis. În linişte ne-am văzut. A urmat o zi despre care nu o va mai povestesc prea multe. Am nevoie de o viaţă povestesc ziua aia.

Au urmat zile de magie. Descopeream un bărbat lângă care am stat multă vreme, dar pe care nu aveam ochi -l privesc. îndrăgosteam o nebună de el. Doamne ce zile am trăit. Am făcut în 7 zile cât n-am făcut într-o viaţă. Nu există zi şi noapte. Eram. Eram eu şi el pur şi simplu într-un univers plin de iubire. Îmi simţeam corpul şi viaţă în viaţă. Mă surprindeam uneori şi nici nu recunoşteam. Eram sexy, frumoasă, vibram iubire şi simţeam mai în viaţă niciodată. Eram nebună pur şi simplu. Cred atunci dacă ştiam pot  zbor, făceam şi astazburăm.

Iaca aşa a păşit Andrei cu blândeţe în viaţă mea. Te iubesc, Andrei. Te iubesc cu toată fiinţă mea. Îţi sunt recunoscătoare pentru tot ce am trăit în cei cinci ani. Mai avem multe de trăit şi da, eşti bărbatul lângă care văd îmbătrânind. Te iubesc cu toată fiinţă mea. Te văd. Te văd. Te văd.

Te iubesc, călătorule. Te iubesc, visatorule. Te iubesc, dansatorule. Te iubesc, bărbat magic. Te iubesc pentru tot ce eşti tu. Te iubesc pentru câtă încredere ai în visurile tale. Te iubesc, pentru libertatea în care ai ales ţi respiri viaţă. Te iubesc pentru cum urci pe munte, pentru câtă linişte ai când mănânci micul dejun, pentru câtă răbdare ai când faci pizza şi te iubesc chiar şi pentru barba ta care gâdilă dimineaţă. Te iubesc pentru fiecare fărâmă de magie pe care o aduci în lume prin creaţia ta. Da, creatorule, dai viaţă prin fotografiile tale. Tu nu faci fotografii, tu dăruieşti linişte, magie şi înalt lumii care alege ţi vadă creaţia. Te iubesc, pentru fiecare moment pe care îl trăim împreună. Te iubesc pentru fiecare anotimp din viaţă noastră. Îţi mulţumesc pentru lângă ţine mi-am permit fiu femeie şi iubesc angelic. Îţi mulţumesc pentru uneori vezi în mine ce eu nu am ochi văd. Îţi mulţumesc pentru tot ce o mai trăim pe aici înainte. Îţi spun, vezi la 50 de ani vreau facem o plimbare pe Transfăgărăşan cu longboard-ul. Doar nu credeam nebunia o dispară cu anii. Te iubesc şi asta este una dintre puţinele certitudini pe care le am în viaţă asta.

 

2 răspunsuri la „Te iubesc, Andrei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s