Mi-e dor să scriu. Mi-e dor să–mi scriu. Mi-e dor să respir parcă prin fiecare cuvânt care alege să fie adus în lume. SIMT să–mi scriu şi iaca aşa mă aşez în linişte.
Te iubesc, femeie nebună. Te iubesc , fiinţă angelică pentru câte ai trăit şi simţit. Hai că a trecut multă vreme, iar astăzi am simţit să–ţi scriu. Mi-e dor să–ţi scriu, femeie nebună.
Pe Alexandra am cunoscut-o când avea mai puţin de o lună pe acest pământ. Dragă de ea a crescut lin într-o familie care a iubit-o de la prima ei respiraţie. Alexandra în copilărie visa mult despre zbor. Îmi aduc aminte că nici nu puneam capul pe pernă că mă şi visam în zbor. Zburăm mult în fiecare vis. Erau vise în care mai şi cădeam, dar nu ştiu cum se făcea că nicicând nu mă izbeam de pământ. Zborul mi-a influenţat copilăria. Parcă m-am născut zburând. Toată copilăria am visat că zburam. Eeee….am mai avut un vis la un moment dat. Era un vis cu pantofi roz cu toc. Dragă de mine visa la nişte pantofi cu toc roz, dar cum nu îmi erau de folos în zbor, pare că visul cu pantofi roz nu a mai revenit. Văleleu, îmi aduc aminte cât de fericită am fost când am primit de la unchiul meu o paraşută mică. Dragul de el, paraşutist în armata română, s-a gândit că nepoata lui are nevoie de zbor şi în realitate. Şi să vezi un ţânc de copil care cât era ziua de lungă zbura. Îmi luăm avant din pat şi săream jos şi uite aşa clipă de clipă zilele mele treceau în zbor.
Când nu zbura pe Alexandra o găseai adesea mâncând „ciomdică”. Adoram să merg pe câmp să mănânc. Abia aşteptăm să vină vremea pentru sapă. Bunica, tata, mama, tot neamul ce să mai, ne strângeam pe câmp. Erau zile de muncă, dar şi zile de sărbătoare. Eram împreună şi câmpul parcă prindea viaţă. Nu ştiu dacă şi la tine, dar la mine mâncarea de la câmp avea alt gust. Am totul clar în amintire. O văd pe bunica cum întindea preşul, apoi rând pe rând scotea merindele. Uite o bucată mare de brânză de oaie, slană, roşii, ceapă, ouă fierte şi multe alte bunătăţi. Stai că imi lasă gura apă. Ne adunăm cu toţii şi masa asta de la câmp era o sărbătoare. Bunica ne spunea tot felul de poveşti şi câmpul prindea viaţă. Eram într-un univers magic parcă. Eu mâncăm de zor, iar mama se uită la mine şi nu-i venea să–şi creadă ochilor. Fata ei care acasă nu mănâncă mai nimic, aici, la câmp, zici că s-a transformat.
Adoram şi la cules. Doamne cum se vedea lumea din căruţă, de acolo de sus de pe maldărul ăla de porumb proaspăt cules. Să nu va mai zic ce bucurie era pe capul meu în ziua culesului. La noi în curte era sărbătoare. Curtea era plină. Râdeam cu toată fiinţă mea din mijlocul grămezii de porumb. Îmi plăcea să-i văd pe toţi împreună.
Alexandra este magică. Bunica îmi vorbeşte despre magia din lume. Îmi spune când eu nici nu ştiam să vorbesc bine că în lume există forţe ale răului şi ale binelui şi că eu am mereu de ales unde să călătoresc. O ador pe bunica. Nici nu aveam cinci ani că ea îmi vorbea ca unui om mare. În faţă bunicii eram mereu un om mare, înţelept şi o fetiţă magică. Bunica mi-a dăruit multe daruri. Pe unele le-am uitat, iar de altele îmi aduc aminte acum că dragă de mine creşte 🙂 Încă o simt pe bunica prezentă în viaţă mea. Draga de ea mi-a şoptit că merit să iubesc şi mi-a vorbit de multe ori despre iubire.
Alexandra a crescut. A învăţat că în viaţă există şi durere. Abia mai târziu a înţeles că durerea este şi ea o formă de magie. A trăit dur divorţul alor ei. Părinţii nu simt ce simte un copil. Lumile lor se despart pentru că aşa este potrivit, dar pentru un copil obişnuit să crească lângă doi, îi este luat aerul când universul părinţilor se desparte. Este derutat, ameţit, simte durerea cu nişte forţe distrugătoare, iar corpul lui pare să nu ştie ce să facă cu durerea. Atunci a fost primul moment când lumea mea s-a zdruncinat şi m-am simţit pierdută. Nu ştiam de unde să mă mai iau. Nu mai aveam repere. Eram pierdută într-un univers care părea că îmi distruge tot ce ştiam eu despre iubire. Aveam 14 ani şi lumea mă lua ca pe o fetiţă matură. Nu, dragilor, nu sunt matură şi nici nu vreau asta. Strigam la ei şi nu mă auzea nimeni. Eram eu cu durerea mea.
Dragă de Alexandra a mai crescut. A înţeles divorţul alor ei şi a trecut mai departe în viaţă cu o mare lecţie despre iubirea asumată, despre poveşti care se scriu spre binele unora, dar nu neapărat spre răul altora. Mama este femeia care m-a învăţat despre iubirea asumată şi despre respect de sine. Te iubesc mama pentru tot ce ţi–ai dăruit şi pentru cât de blând mi–ai vorbit despre „Da, femeie, ai voie să iubeşti un bărbat care te respectă şi te iubeşte aşa cum meriţi tu„. Te iubesc mama pentru darurile tale. Te iubesc tată pentru darurile tale.
Dragă de Alexandra a tot crescut. A trecut prin multe universuri. A ales un drum care nu era al ei. A ales să impresioneze. A ales să fie fata deşteaptă din neam. Iaca aşa a fost purtată la ASE. Aici s-a pierdut ca să se găsească mai altfel. Dragă de ea, după mulţi ani de contabilitate, după visuri care erau ale „fetei deştepte din neam” şi-a dat seama că viaţă ei este despre altceva. Îmi amintesc atât de clar când am plecat din ASE. Eram în al doilea an de master şi atunci am ştiut clar ce vreau să fac cu viaţă mea. Tocmai semnasem că îmi îngheţ anul. Ştiam că nu mă mai întorc aici sub nici-o formă. Nu mai aveam nevoie de visurile „fetei deştepte din neam”. Simţeam cum fericirea îmi inundă corpul. Eram conştientă că au fost cinci ani binecuvântaţi aici. Am învăţat lucruri măreţe în facultate, dar îmi luasem tot din experienţă asta şi de aici înainte mergeam în alt univers. Doamne, trăiesc şi acum sentimentul ăla de libertate pură. Parcă simţeam că zbor….zburam ca în copilărie, iar zborul asta era mai real ca nicicând.
Dragă de Alexandra a iubit mult. Am binecuvântat fiecare bărbat din viaţă mea. Nu ştiu cum se face că fiecare bărbat a rămas prezent în universul de acum. Iaca aşa că se poate să rămâi prezentă cu iubire în viaţă bărbaţilor din viaţă ta. Simt să strig cu toată forţă mea. Te iubesc Alin şi îţi mulţumesc pentru toată magia pe care ai adus-o în viaţă mea. Mă simt recunoscătoare că viaţă mea m-a adus alături de tine. Prezenţa ta în viaţă mea a fost una dintre cele mai mari binecuvântări. La ce bun să nu recunosc iubirea, dacă ea există şi nu se termină cu terminarea unei relaţii ci pur şi simplu se transformă. Alin, te iubesc şi îţi mulţumesc pentru că alături de tine am devenit femeie. Am crescut împreună şi am învăţat că un bărbat merită să fie iubit în libertate.
Dragă de Alexandra a mai crescut. Dragă de ea a ales să stea în preajma pasiunilor ei. Dragă de ea a ales să păşească în universuri pe care le simţea ale ei de multă vreme, doar că încă nu se simte „pregătită pentru magie”. A învăţat că să–ţi găseşti pasiunea nu-i deloc suficient. Acela este un prim pas alături de care se construieşte un univers mult mai măreţ. Iaca aşa de mai bine de şapte ani descopăr cine sunt alătur de pasinile mele. Nu mă opresc vreodată pentru că simt că acum am păşit în magie, iar magia nu are final. Dacă mă întrebi ce sunt, o să mă vezi că stau pe gânduri. Nu mă mai simt nici coach, nici trainer, nici organizator de evenimente magice. Acum simt că viaţă mea este despre magie şi sunt purtată în universuri magice, iar în universurile astea nu-i nevoie de identificări mici. Am câteva certitudini însă: misiunea mea de acum este să aduc oamenii împreună într-un spaţiu de iubire şi să îmi trăiesc viaţă mea pe respiraţii. Dăruiesc din ceea ce trăiesc şi am ales să trăiesc în magie, adică într-o viaţă cu de toate. Simt cu toată fiinţă mea că sunt purtată în locurile cele mai potrivite pentru sufletul meu şi al celor care trăiesc în acelaşi univers cu mine.
Te iubesc, Alexandra pentru fiecare stop de viaţă prin care treci. Da, ai trăit de toate. Nu a fost lapte şi miere în viaţă ta în fiecare clipă. Ai adormit de multe ori plângând şi strigând „De ce eu? De ce acum? De ce atât de dur”. Ai iubit ca o nebună. Ai trăit fericirea la intensitate maximă. Ai suferit ca o nebună. Ai trăit „accidente” care ţi-au schimbat cursul vieţii.
Te iubesc, Alexandra pentru toată magia pe care o aduci tu în lume. Te iubesc, femeie magică. Te iubesc pentru cât de frumos îţi iubeşti bărbatul. Te iubesc Alexandra pentru zilele tale de singurătate. Zilele acelea în care vrei să stai tu cu tine în universul tău. Te iubesc Alexandra pentru clipele în care plângi cu toată fiinţă ta şi parcă lacrimile alea fac o curăţenie ca de Paşte. Te iubesc Alexandra pentru cât de darnică ai fost cu tine în trăiri. Ai mers înainte spre universuri despre care nu ştiai aproape nimic. Ai călătorit înainte să te simţi pregătită să păşeşti acolo. Te iubesc, pentru încăpăţânarea pe care o ai în unele momente.
Te iubesc, femeie dragă pentru fiecare clipă de rătăcire. Te iubesc, femeie pentru că te-am văzut, te înţeleg, te iubesc şi te respect. Pur şi simplu, acum simt cum zborul din copilărie se continuă mai lin că nicicând.
Te iubesc, femeie pentru clipele în care eşti sexy şi conştientă. Te iubesc şi pentru clipele în care eşti ameţită şi nu mai ştii de unde să te iei.
Te iubesc pentru că tu crezi în iubire şi magie şi iaca aşa dăruieşti din universul tău şi celor din jurul tău. Te iubesc, femeie amazoană. Te iubesc, femeie blandă în universul căreia oamenii vin pentru că simt că sunt văzuţi, ascultaţi, binecuvântaţi pur şi simplu. Te iubesc, femeie pentru fiecare curbă a corpului tău. Te iubesc, femeie magică pentru că eşti visătoare. Visezi magie şi aduci magia pe pământ.
Te iubesc, femeie pentru toată magia pe care o aduci în lume. Mă îndrăgostesc de tine în fiecare zi. Te respect şi aleg să te ţin lângă oameni magici. Te respect femeie şi nu te mai las să fugi de emoţii şi trăiri. Te respect şi acum suntem parcă două. Suntem mai puternice şi iaca aşa putem să trăim viaţă cu de toate. Te respect, femeie magică şi îţi dăruiesc singurătate când tu simţi potrivit. Te respect, femeie magică şi nu te mai port în relaţii compromis. Te respect şi vorbesc ce simt. Altfel mă simt sugrumată. Te respect şi iaca aşa nu mai avem nevoie să dăm vină pe traumele din copilărie. Copilăria este acolo, dramele de acolo rămân acolo, tu eşti aici şi tot aici este locul tău de joacă. Universul tău a ales să fie în magie şi acum bineprimesti tot ce vine către tine. Te respect pentru cât de blând îi iubeşti pe oamenii din universul tău. Doamne, cât de frumoasă eşti când le vorbeşti „de acolo”. Îi priveşti şi vezi măreţia din viaţă lor. Te respect şi îţi dăruiesc prezenţă şi uite că timpul curge mai lent acum. Te respect, femeie faină şi merg cu tine oriunde simţi tu potrivit.
Dragă mea, te iubesc şi am multe să îţi spun. Paşte fericit, femeie divină.
Continuă să zbori în lumea ta cu de toate. Te iubesc, femeie sexy.
